Dare: Nopti albe in Rosario

Tovarasi, stiu ca v-am promis sa va scriu istoria lui Fernando. O sa va scriu si istoria lui Raz, un evreu mai mediocru ajuns in America. Dar momentan, fiindca nu am reusit inca sa creionez cele 2 portrete corespunzator, va voi spune doar ce s-a intamplat in ultimele zile, in care nu am putut sa scriu mai nimic, datorita lipsei de Internet, lenei - da mama, stiu ca nu trebuie sa fiu lenes - si tentatiilor care ma pandesc la tot pasul. Treburile stau cam asa: un tip numit German, argentinian pasionat de limbi straine imi scrie ca putem sta la el in Rosario. Buen, vamos en Rosario. German, care invata germana, lucreaza in timpul zilei ca orice om normal, asa ca ne trimite la o prietena de-a lui, o fata cu o suflet mare si cu un trup pe masura, care sta toata ziua si verifica chestii pe net. Chestii care nu o ajuta cu nimic, doar ii ocupa timpul, fiindca are parinti care o intretin in timp ce ea face diverse facultati pe care nu le termina. Agustina ne intampina prietenoasa si mergem cu ea la cumparaturi de merinde fiindca ea este intelectuala si are doar carti in casa. De gatit ne ocupam tot noi, ea fiind intelectuala si gazda - Vali de partea vegetariana iar eu imi incalzesc in tigaie niste limba de vaca, ea contribuind in final cu o bere. Ii spal vasele, ii curat aragazul si blatul de bucatarie - necuratat de vreo saptamana - damn intelectuals - iar ea verifica intre timp ce se mai intampla pe net. Intelectuala. Are chiar un citat din Cortazar care spune ca un om este ceea ce face din libertatea lui. Nu cred ca este autoironica cu citatul asta. Ma mai uit la ea, ma uit si la citat, beau niste bere, ma uit la Vali si ma bag la somn. Urmeaza vineri seara si vreau sa fiu fresh ca sa inteleg una noche en un boliche argentino.

Dupa ce ne trezim, pornim pe la 9 seara spre German. Aici o zi decurge cam asa:

- trezirea - ora 7-8;

- munca (nu prea se omoara) - pana la 13;

- siesta - 13-17;

- munca - 17-20/21;

- vamos a tomar una cerveza si comer algo - pana pe la 12 noaptea;

- daca e vineri sau sambata sau daca te tine - boliche, adica club. In afara de cazurile cand e club de teenagers, nu se danseaza. Lumea se strange in club pe la 2 noaptea, iar daca e sambata pe la 3!!!!! La ora 5 te da afara.

Buen, ne vedem cu German, despre care mai multe mai incolo. Omul e cu o blonda frumusica care nu e vreo inteligenta dar, din pacate nici proasta. Lucru care German il va descoperi pe pielea lui in aceeasi noapte. Mai vin niste prietene si prieteni de-ai Agustinei, mai mancam, mai bem, mai avem si discutii. Ce zicem noi e cam acelasi lucru:

- rumana es muy parecido con castellana porque es una lengua latina;

- da, vorbim bine spaniola, multumim. Ideea e ca ei compara cata spaniola vorbim noi cu cata engleza vorbesc ei. Ei nu vorbesc engleza;

- da, suntem in UE, dar nu avem Euro, iar moneda noastra este leul, care inseamna leone si are cam aceeasi putere de cumparare cu pesosul, mas o meno - sunt fascinati de expresia asta;

- calatorim pentru 5 luni fiindca facem parte dintre "The 1000 most privileged Romanians". Cand le zic asta, unii chiar cred ca facem parte dintr-o casta superioara, asa ca le spun ca e o gluma - suntem doar bogati.

Vali e obosit si nu are chef de club, asa ca eu ma sacrific si purced fara el. Fiindca German a plecat cu blonda spre casa, am ramas cu Agustina si prietenii ei. In club incep iar sa ma laud ca sunt roman, si, nu stiu de ce toata lumea e entuziasmata. La 5 ne da afara, asa ca pornim spre alte terase. Pe drum ni se alatura diversi oameni, dintre care si o blonda care seamana cu Madona si cara dupa ea pe la concerte si prin cluburi ditamai operele complete ale lui Cortazar. O adevarata manie cu Cortazar asta, nene. O intreb cati ani are si cand imi zice 23 imi aduc aminte de liceu cand o multime de proaste se carau cu Cioran/Eliade dupa ele la scoala si le puneau pe banca ca sa vada lumea ce intelectuale sunt ele. Unele lucruri nu se schimba niciodata. La ora 8 plec in sfarsit spre casa pentru un somn binemeritat dupa o noapte de explorari.

German este un om entuziast, dar are doar un pat ingust si o saltea. Fiindca e clar ca eu cu Vali nu o sa incapem pe salteaua aia, isi ia sacul, isi aprinde lumina, da drumul la radio si se culca pe ciment. Il rog sa nu faca asta, dar el imi zice ca nu o sa doarma, o sa mediteze.

Suflet mare, fost rocker in adolescenta.

O sa va arat si niste poze cu el acum, iar cel care il poate identifica, are o bere si tot respectul meu. Eu nu am reusit sa il identific.

Buen, dupa 2 zile de explorari nocturne este timpul sa vad si eu cum arata orasul ziua, asa ca la ora 14, cand toata lumea se ascunde de caldura de afara noi iesim sa dam piept cu ea.

Politica la ei e tot cam ca la noi - 2011 e an electoral. Cristina e presendinta lor, foarte apreciata de multi dintre ei. Prin 2000 si ceva, dupa o mica criza prezidentiala, in care au schimbat 5 presedinti in 5 zile, sotul Cristinei a ajuns la putere si a stabilizat situatia. Planul lui si al ei era sa ia el un mandat, ea un mandat, el un mandat, ea un mandat - adica 16 ani, dar totul s-a oprit la pasul 2 prin moartea lui. Am vazut multe grafitti cu "Fuerza Cristina" pe aici.

Pe malul raului, tot fotografiind am vazut niste copilasi. M-au fascinat, asa ca i-am pozat la greu.

Aici e o poza cu un tip care in Romania ar fi bulibasa, dar aici este doar un pescar si un om obisnuit.

Buen, seara plecam spre aeroport fiindca urmeaza sa ajungem in Tierra del Fuego. Bagam vreo 2 km cu rucsacii in spate pe marginea autopistei, fiindca facem economie, si vedem o gramada de gherete care vand mancare tiristilor, soferilor si celor care li se pare prea scump sa manance la aeroport.