Tovarasi, m-am mutat pe www.macrameu.ro!

Ar trebui sa fii directionat automat in cateva secunde. Daca nu, te rog apasa aici.

Follow by Email

Ma ocup cu turul lumii - momentan prin America de Sud, iar dupa vedem. Probabil Asia.

marți, 15 martie 2011

A dedo - de Copiapo a Calama

Tovarasi, multe evenimente au intervenit de la ultima postare si dupa cum a zis si domnu Adi, aerul rarefiat al Boliviei se poate sa se fi constituit intr-un impediment in ce priveste viteza Intenetului. Asa ca reiau firul povestii din Copiapo.

Ma trezesc in camera mea cam claustrofobica dimineata devreme pentru ca am 755 de km de facut pana in Calama si inca 2 ore cu busul dupa aia pana in San Pedro de Atacama. E cea mai lunga portiune de drum si intre Caldera si Antofagasta sunt vreo 6 ore de mers prin desert. Asa arata si camera - nici geam nu are  ca de, minerii sunt obisnuiti.



Fiind oras mic, nu folosesc busuri, ci niste taxiuri care se numesc colectivo in care se suie oameni si pentru care platesti 500 de pesos chilieni - aproape 1 Euro - pentru tripul tau. Ma duce nenea asta pana la autopista si cand il rog sa ma duca pana la cea mai apropiata benzinarie imi zice ca nu poate, ca cica traseul lui e pana aici, dar benzinaria e aproape, dupa curba. Doar ca pana la curba mai sunt vreo 500 de metri si am un feeling ca o sa fac vreo 30 de minute pe jos pana la benzinarie. Dupa tot norocul avut in zilele trecute ma gandeam ca urmeaza ceva mai diferit. O iau catinel pe jos si cand apar masini ma opresc si le fac semn. Nimic. Nu opreste nici unul. Incerc sa ii hipnotizez de la distanta si zic in gand Opreste! Opreste!, dar tot nimic. Ma gandesc ca poate nu inteleg romana si zic Para! Para! dar se pare ca astia sunt imuni la hipnoza de la distanta. Vad o masina galbena si o rog in gand sa opreasca, dar tot nu merge. Imi tot zic ca e o prostie ce incerc eu cu hipnoza asta si ca e doar o chestiune de probabilitate, dar cum apare o masina incep iar cu hipnoza. Ii rog, ii injur, astia nu opresc, iar eu revin la pozitivism dupa ce trece masina. Asa s-au desfasurat ostilitatile intre mine si masini pe o perioada de 40 de minute. Normal ca statia de benzina e mai departe decat zicea taxi driveru si ajung acolo nervos si obosit de cat am hipnotizat. Imi pun bagajul jos si iau soferii la intrebat. Cum norocul se schimba, dintr-un Peugeot 207 imi raspunde o voce subtirica de femeie - Noi mergem doar pana in Caldera, la 1.5 ore de mers de aici. Merg, le zic eu, ca daca stau imi sta norocul. Ma sui in masina doamnelor si purcedem la drum.



Discutam, sunt din Romania, bineinteles ca nu stiu nimic de Romania, m-au luat fiindca sunt strain, ce tare, ne apropiem de Caldera si ma intreaba daca nu vreau sa vad orasul. Pai de ce sa nu vreau, ca pana acum am tot mers si nu am vazut nici un oras, bine, hai. La un moment dat ii zic soferitei - Eli - señora si ea protesteaza - señorita. Hai ca am nimerit bine. Cealalta coboara sa duca niste acte si Eli imi poveste un pic din viata ei - are un salon de masaj, erotic intreb eu inocent, nuuuu, masaj normal si imi zice sa ii pipai bicepsul, mda, are vana. Ii place reggaetonul, vai si mie, mai demult dansa de rupea dar acum nu fiindca are lumbago, vai, dar de ce nu te masezi ca sa iti treaca, nu ca nu trece cu masaj. A avut un prieten vreo 4 ani, dar s-au despartit, lasa draga ca probabil nu te merita, era doctor, pai tu cu reggaeton si el doctor, imi zic eu in cap, fiindca bagase reggaeton si la cd. Adica una e sa asculti chestia asta in club si alta e sa faci brainwashing ascultand in timpul tau liber. Revine si cealalta si ma intreaba daca nu vreau sa merg cu ele la Bahia Inglesa. E ora 12, o sa ne intindem cu timpul si vad cum sansele mele de a ajunge in Calama sau macar in Antofagasta se reduc puternic. Lasa tovarase, ca asa e cand calatoresti. Ne bagam la pozat.




Statuia aia de mai sus este din Insula Pastelui. Tare. Ma duc sa vedem si o bisericuta in care a fost un calugar columbian. Mi se pare cam kitsch, dar nu se poate si sfant si cu gust artistic.



Privelistea de pe scarile alea este dupa cum se vede.




Ne indreptam spre plaja, unde ne punem pe nisip sa admiram marea, oamenii din jur si in general sa ne limpezim mintea. Eli se lauda cu Bahia Inglesa asta de parca ar fi a ei - cica aici vin doar oameni cu bani. Ii arat niste indivizi dubiosi de langa noi, care aveau toti adunati 32 de dinti in gura si o intreb daca i se pare ca aia fac parte din high-life. O vad ca se cam oftica asa ca o impac zicandu-i ca la vista es preciosa. Fucking works.



Dupa atata privit, fetele doreste inghetata si fiind eu baiat simpatic si cu priza la public nu accepta sa le platesc eu, dimpotriva imi cumpara ele mie. Sweeeet. Dupa asta, hai sa bagam si mancarica, imi propun ele, fiindca stiu un loc unde este cea mai buna empanada. Si ne invartim nene prin Caldera vreo 20 de minute fiindca una e sa ti se para ca o cladire este intr-un loc si alta e sa si fie. Ce mi-a placut este ca nu si-au pierdut calmul si simtul umorului deloc, desi au fost strazi prin care am trecut si de 5 ori. Am mancat empanada - buna intr-adevar, au platit iar ele, fiindca deh, odata in viata vezi roman, nu? Eu mi-am luat si un jugo, pe care l-am platit, ca sunt si eu totusi simtit si i-am luat si lui Eli o Fanta. La masa discutii iar, vezi ca e 4 dupa-amiaza si ai de mers 6 ore prin desert unde ai nada de nada, nu vrei tu sa te iau cu mine in Copiapo, ma gandesc la reggaetonu ala si la faptul ca are si lumbago si zic ca am un drum de facut, bine, cum vrei tu si ne duc la o statie de benzina. Se plimba ele vreo 20 de minute prin statie sa se roage de camionagii sa ma ia, dar nu iese nimic. Parca au innebunit cu toti - cica le interzice la empresa sa ia autostopisti. Ma pup cu doamnele, ma mai intreaba o data daca nu vreau sa ma intorc cu ele si raman iar pe cont propiu.





Ma imprietenesc cu 2 chilieni - un tip si o tipa care merg in sens opus si bine am facut ca am vorbit cu ei, fiindca tipa are multa initiativa. Imi opreste un camion, dar cand ma duc singur, camionagiul ma intreaba daca nu sunt cu fata, iar cand ii zic ca nu imi zice sa imi pun mochilla pe sub camion. Cum bre sub - adica unde isi tine roata de rezerva, pai nu cade? ce are daca pun in cabina bagajul, nu ca asta e casa lui, bine atunci, drum bun. Mala onda. Dupa asta tipa imi zice ca e un camion vis-a-vis, cu un sofer care merge chiar in Calama. Super, daca nu era ea, era nasol. Ma duc sa vorbesc cu soferul, care se crede foarte smecher - dupa vorba, dupa port, dar ma ia. Mai nene, omul a fost foarte de treaba pana la final si s-a purtat foarte frumos, dar smecheria asta a lui ma umplea de nervi. Poate ati vazut la tara la voi, daca aveti, ca lumea e cam simpla, ca sa nu zic prostovana. Ei, intre toti astia e unul care stie sa conduca tractorul, sau poate chiar sa il repare daca sunt chestii minore. Acest individ este un semi-zeu in comunitatea locala. Copiii vor sa fie toti ca el, iar cand ajung mai marisori, semizeul ii lasa sa conduca tractorul pe cei worthwhile. Dupa aia astia nu isi mai incap in piele de bucurie si 2-3 zile ii privesc pe toti ca pe niste prosti, lucru in care chiar nu gresesc. Camionagiul meu, pe langa faptul ca era sofer de tir, mai isi gasise si o pareja cu carciuma pe marginea drumului, lucru care aproape il plasa in Olimp. Este 5 dupa-amiaza si cand il intreb cand mergem el imi zice ca mai dureaza un rato. Ma pun afara, dormitez vreo 20 de minute si dupa aia ma prind eu ca sunt in America Latina. Un rato inseamna ca dureaza pana cand isi termina el restul de treburi. Si cum mai facea si un business cand conducea tirul, acum descarca varza si alte chestii necesare bucatariei. Clar, timp e. Bag o casuela si ma bag la povesti cu familia lui - intai cu fata, dupa care ni se alatura si baiatul si pareja. Astia sunt parca si mai smecheri decat el, lucru care mi se parea imposibil cand l-am cunoscut.



Plecam pana la urma la ora 9 seara - un rato asta al lui a durat 4 ore, dar nu ma plang, ca a fost misto. Cel mai rau imi pare ca merg prin Atacama noaptea si nu vad nimic. Ma sui in cabina si el imi spune ca pe la 1 noaptea ne oprim vreo 3 ore sa dormim, fiindca el trebuie sa fie la 8 dimineata in Calama. E bine ca are 2 paturi.



Mergem, el e tot smecher, dar reusesc sa interrelationez cu el aproape normal. Danseaza pe scaun, canta si totusi nu ma amuza, mi se pare fals in tot ce face. Offf, ma simt foarte aiurea fiindca omul face tot posibilul ca sa ma simt bine si sa am o imagine buna despre el si eu il consider un dobitoc. Pe la 1 noaptea ne bagam la culcare, iar cand suna alarma mea la 4, il vad ca doarme dus, asa ca nu il deranjez si cand ne trezim la 7 imi spune ca nu i-a sunat alarma fiindca a vorbit la telefon. Misto, se minte si pe el ca sa ramana smecher unde e cel mai important - in mintea lui. Pe la 8 il suna aia cu santierul, iar el le explica ca nu i-a sunat alarma si dupa conversatie vad ca nici aia nu sunt cine stie ce impacientati. Ajungem in Antofagasta, luam si micul dejun linistiti, ca de ce sa se grabeasca, si ajungem la santier. Parcheaza omul tirul, eu vreau sa plec, dar el vrea sa mancam impreuna, ca sa imi pastrez impresia buna despre Juan Espada, ca asa il cheama sau Scooby-Doo, dupa porecla. Porecla care e pusa si pe o tablita pe geamul tirului, dupa bunul obicei al soferilor de pretutindeni. 

Mancam, eu bag iar casuela, iar dupa vreau sa plec ca e ora 12 ziua. Stai ca dureaza 20 de minute sa descarc tirul si te duc eu, imi zice el. Eu prost il cred si stau in tir pana la 5 dupa-amiaza, fiindca odata intrat in santier nu pot sa ma dau jos ca nu am forme de intrare. Ma umplu de nervi, iar cand imi zice ca mai trebuie sa mai descarce ce mai are in alta parte si ma duce dupa aia incep sa vad niste fisuri in planul lui. Bre, ma duc pe drumul meu, fiindca el ma invitase la inca o noapte la el in camion. Ne pupam, imi da numarul lui de telefon  ca sa il sun daca am ceva probleme si imi zice sa ii dau add pe facebook, ca sa le arate prietenilor lui prietenul lui din Romania. Doar ca Juan Espada sunt multi rau si dupa 10 minute de cautare am renuntat - metoda lui de identificare - stau pe un fotoliu si rezem capul de palma nu a fost chiar atat de infailibila pe cat credea el.

Dupa mai multe aventuri ajung in sfarsit la terminalul de bus, iau bilete la ultimul bus la 10 noaptea spre San Pedro de Atacama si fiindca sunt obosit si astia sunt dezorganizati il pierd. Bag o noaptea de somn normal la un residencial din apropiere - 10.000 pesos chilieni, beau niste bere cu peruanca de la receptie si cam asa se incheie aventura mea autostopista in Chile.



miercuri, 2 martie 2011

Hacer dedo - Mudanza camion

Cuidate Ion - Don Juan cu Mudanza catre mine in Copiapo

 
Ma trezesc dimineata la 8 in La Serena spre surprinderea señorei Rosa, imi iau bagajul si merg sa mananc ceva care se va dovedi cea mai proasta friptura de pui din Chile. E bine ca e asa fiindca ieri s-au intamplat doar lucruri bune si trebuie sa se mai compenseze cumva. Ma intorc spre statia de benzina de unde am plecat aseara si vad orasul in trecere. Ieri seara aveam impresia ca intrasem in cel mai party town, fiindca erau numai cluburi si carciumi pe unde am mers. Orasul e linistit, dupa cum ii zice si numele - La Serena - si are chiar si o zona pietonala. Buen, ma apropii de statia de benzina si observ un nene care seamana cu unchiul meu de la tara - mosul din deal. Mosul asta al meu se imbata saptamanal si atunci ne aducea mie si lui frati-miu suc de la bufetul satului, lucru care nu il scapa de injuraturile mamaia-mi, care o plangea pe matusa-mea ca s-a maritat cu un betiv care stia doar sa bea si sa cante la clarinet. Nu mai avea clarinet, cred ca il vanduse pentru tuica. Si cand ma apropii la o distanta potrivita pentru comunicare vorbita il intreb daca e sofer si daca ma ia si pe mine. Discutii, sunt din Romania, el merge pana in Copiapo, super, hai bre, ma iei?, pues es, pai ma iei?, pues es, ma ia. Ieeeee. Am gasit camion in sub 1 minut. Pornim la drum.


Discutiile de acomodare Romania, stie de tigani, ce producem noi, pai masini, telefoane, otel, dar nu sunt romanesti, sunt fabrici straine, e bine ca sunt, e bine e si el de acord. Don Juan, ca asa il cheama, e umblat, a facut toata America Latina cu rucsacul si a dormit la hosteluri - bravo domne, n-as fi zis, vezi cum inseala aparentele. Dupa ce a umblat, s-a insurat, a facut copii si si-a luat camionul asta cu care transporta ce au oamenii in casa cand se muta, de unde si numele camionului - Mudanza, adica mutare. Pentru transportul asta ia 65.000 pesos, adica cam 1000 de Euro si dupa aia sta in Copiapo pana prinde alt transport ca sa nu se intoarca cu camionul gol pana in Santiago. Meserias. Ii expun filozofia mea de viata si e foarte de acord cu ea in afara de treaba ca sunt cu capul in nori, lucru care i se pare cam o prostie. Ce vrei bre, doar calitati? sunt om si eu. Peisajul - breathtaking.



Iesim din munti si deja se vede ca se apropie desertul.





Ne bagam sa mancam intr-o locatie simpatica de la marginea drumului, inainte sa intram in Copiapo. Copiapo asta e oras minier si e celebru in lume fiindca intr-o mina de langa au fost blocati cei 33 de mineri si dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, din alte surse, sunt si romani care se marita cu chilience. Restaurantul arata foarte misto si o bag o casuela de vacuno, adica o ciorba de vaca. Astia fac ciorba de vaca cu de toate, adica pun si pepene galben si porumb intreg.





Don Juan nu accepta sa platesc, imi spune ca m-a invitat el - intr-adevar zisese ceva de invitat la masa, dar eu am zis ca asa zice el hai sa mancam. E 4 dupa-amiaza, urmatorul oras este Caldera la vreo 1 si jumatate de mers si dupa aia desertul Atacama pana la Antofagasta pentru 6-7 ore de mers, asa ca o sa raman peste noapte in Copiapo si plec de dimineata ca sa ajung in Antofagasta sau in Calama pe lumina. Toata lumea imi zice ca in Antofagasta este super periculos noaptea. Plateste si intram in oras unde ne invartim de ne zapacim ca sa cautam un residencial in care sa dorm. Toate sunt pline, asa ca ma lasa sa caut eu mai departe si el se duce spre drumul lui. Lacrimi de despartire, imi da mailul si imi zice sa ii scriu ca sa stie daca am ajuns cu bine. Tovarasi, daca va mutati vreodata dintr-un oras in altul in Chile, Don Juan este alegerea potrivita pentru dumneavoastra. Aveti mai jos camionul care va va muta mobila si electrocasnicele si de asemenea numarul de telefon.




O iau la picior usurel si gasesc repede un residencial. Plec sa ma plimb prin oras si sa scriu ce mi s-a intamplat pana atunci, iar cand ma intorc ca sa imi las camera foto si cer niste lamuriri despre unde e misto de petrecut pe aici, proprietarul imi spune ca la colt sunt poponarii. WTF? Sunt socat total, fiindca nu imi dau seama ce vrea sa zica, incerc sa fac misto de el, nu prea imi iese, asa ca plec prin oras injurand. In gand, normal. Vad proiectat in piata orasului jumatate dintr-un film pe care l-am mai vazut si ma intorc sa ma culc. La residencial asta ma intreaba daca am gasit ceva, ii zic ca da, si ca m-au intrebat de el, haha, i-am dat-o fiindca nu se astepta la asta si acum el e un pic confuz fiindca nu intelege ce se intampla. Ne punem un pic la povesti si cand ii zic ca eu calatoresc a dedo si ca am venit pana aici cu un camion ii pica fisa. Pai de-aia a venit camionero ala sa intrebe de tine, se lumineaza el. Aoleu, pai tu ai crezut ca sunt gay, da domne, imi zice el, am crezut. Ne hahaim amandoi si ma gandesc cu duiosie la don Juan care era sa ma bage in belele din cele mai bune intentii.

Singurul lucru care ma oftica cu calatoria asta este ca tot merg si nu apuc sa vad nimic, dar asta se va schimba total maine, fara ca eu sa planific deloc treaba asta.