Tovarasi, m-am mutat pe www.macrameu.ro!

Ar trebui sa fii directionat automat in cateva secunde. Daca nu, te rog apasa aici.

Follow by Email

Ma ocup cu turul lumii - momentan prin America de Sud, iar dupa vedem. Probabil Asia.

miercuri, 2 februarie 2011

La Tierra del Fin del Mundo

A drink precedes a story - Irish proverb.

A fost a doua oara in viata mea cand am crezut ca o sa mor. Prima data s-a intamplat cand aveam 15 ani si eram la Eforie Sud. Am intrat atunci in mare si am inotat cat am putut de mult in larg, iar prin cat am putut de mult inteleg ca nu mai puteam inota deloc. In momentul acela mi s-a parut o decizie inteleapta sa ma intorc la mal. Nu stiu cum sunteti voi, dar mie imi e greu sa fac un lucru cand nu mai pot si astfel am aflat cu adevarat ce inseamna sa iti depasesti limitele. Si am mai aflat ca in asemenea momente adopt o atitudine filozofica - ma uitam spre mal si vedeam toti oamenii aia fericiti si total indiferenti la faptul ca aproape ma inecam si mi-am dat seama ca asta este conditia umana - indiferenta egoista.

Deoarece am ajuns aproape sa mor a doua oara inseamna ca nu am murit prima oara pe litoralul romanesc - moarte nu prea spectaculoasa de altfel, ci era sa ma prabusesc cu avionul la capatul lumii. In primele 5 minute de zduguieli puternice ale avionului eram calm, dar panica m-a cuprins treptat cand zguduielile s-au intetit si avionul a inceput sa cada in gol cateva sute de metri la fiecare cateva minute. Am inceput sa am o transpiratie rece, cum am citit in carti ca trebuie sa ai si m-am bucurat ca am un card de credit gold cu asigurare de viata de 50.000 de Euro. Macar sa aiba maica-mea si frati-miu o mica alinare pentru pierderea mea. M-am bucurat si mai mult fiindca am vazut ca am o fire generoasa. Gandurile astea imi luasera mintea de la moarte si pluteam intr-o stare de automultumire cand, pe o desteapta de langa mine o apuca vomitatul. Treaba asta m-a adus cu picioarele pe pamant, adica pe podeaua avionului si, fiind o fire empatica m-am alaturat si eu vomitatului ei. Se pare ca eram multi oameni empatici pe acolo, fiindca in 5 minute o treime de avion vomita, creand o spirala vomitiva ascendenta care s-a oprit in momentul in care nici unul dintre noi nu mai avea ce vomita. Vomitatul asta a avut si o parte pozitiva, fiindca nu mai ingrijorat ca o sa mor, fiind prea extenuat. Nu stiu daca ati obserat, dar unul dintre efectele vomitatului este faptul ca dupa te simti ametit, aproape high. Asa ca ultimele 10 minute de zbor, intre terminare vomitatului si aterizare au fost ca si cum as fi bagat un joint. Apropo de aterizat - cand am aterizat in Buenos Aires toata lumea a aplaudat, cum se aplauda pe la noi. Cool!

Despre Ushuaia ce sa va zic - cel mai sudic oras din lume - treaba asta este o competitie permanenta intre diverse orase din lume, de unde se fac expeditii spre Antartica la preturi piperate - 3500-4500 USD pentru 11-14 zile. Oameni cool peste tot, in schimb, parca ca sa compenseze toate cacaturile astea, privelistea este A-MA-ZING. Stateam si ma uitam cate o ora si nu ma mai saturam. Aveti jos niste poze, am vazut si pozele de pe net, dar va garantez ca nimic nu se compara cu ce se vede in realitate. Este breathtaking, incantatoare, merveilleuse, maravillosa, glorious, magnifique.




Am facut 3 excursii

- in parcul lor national
- cu barca pe mare sa vedem lei de mare si pasari pe stanci
- sa vedem pinguini.

Mai jos niste poze din parcul lor national din langa Ushuaia.






Cu barca a fost bine fiindca sunt fascinat de vapoare, barci, etc si fiindca capitanul m-a lasat sa o conduc la intoarcere vreo ora pana la vreo 20 de metri de port. In timpul asta el statea cu spatele spre mal si era mai interesat de conversatia cu mine decat de directia barcii. Am luat treaba asta ca o incredere a lui in mine si nu ca o inconstienta.



Leii de mare si pasarile. Draguti, nu zic, dar nu m-au entuziasmat. I-am pozat si eu, ca toata lumea si am fost multumit ca nu era pe langa mine vreun gras barbos de 50 de ani cu un DSLR. Nu stiu daca ati observat, dar sunt o multime de grasi pe la 50 de ani, cu barba - ca sa fie clar ca poseda o latura artistica si cu DSLR-uri. Vorbesc rar, ca nu cumva sa pierzi vreun cuvant din platitudinile pe care le debiteaza. Eu am intalnit unul din asta in magazinul foto din Ushuaia. Era din Brasov si cand mi-a zis asta am simtit ca se crede superior ca nu sta in capitala si e ardelean. Pun pariu ca era si muntoman. Ii cazuse obiectivul in apa cand incerca sa-l schimbe si venise sa ia unul nou, de vreo 30 de cm. Hm, trying to compensate for somethin', Pa?
Parerea mea despre mosii astia fotografi:
- au devenit impotenti;
- s-au cam ratat in cariera;
- vor sa impresioneze cam ca un pusti de 15 ani. Doar ca pustiul o face pentru fete, dar astia chiar nu imi dau seama pentru ce o fac.

Deci, cum va povesteam, ne uitam noi la lei de mare si nu era nici un fotograf barbos prin preajma. Ma simteam chiar bine, dar mi-am dat seama ca treaba asta cu uitatul la animale nu ma incanta. La bunica-mea la tara sunt o multime de ciori, vrabii si in curtile oamenilor gaini, rate, gaste, etc. Nu se inghesuie nene turisti sa le pozeze. In schimb aici, buluc. Chestie de marketing. Mi-am explicat asta doar prin faptul ca i-a pacalit cineva sa dea 30 de Euro sa vada pasari asa ca o pozezi si zici ca e misto ca sa nu iti para rau de bani. Chiar si eu am facut poze.








Pinguinii au fost mai cool, fiindca sunt super comici, vorba lui tanti Vali de la tara de la mamaie.





Ma apucasem sa va zic de parcul Tierra del Fuego. Super peisaje, vedeti mai sus. Aici am zis de vreo 100 de ori "Fuerza Cristina" si "La Malvinas son argentinas" spre incantarea lui Nahuel - un argentinian cu care ne-am imprietenit si a ghidei. 


Ghida chiar era fascinata de pronuntia mea si de cat de mult ziceam eu chestiile astea si a zis ca vrea sa ma cunoasca mai bine seara in "Dublin"- barul local - dar eu am vazut ca e o vaca neserioasa si nu m-am bazat pe faptul ca o sa vina ea. Am facut bine, fiindca a iesit mai mare distractia. Treaba cu "Fuerza Cristina" am mai incercat-o si altadata, dar capitanul vasului nu era fan deloc si chiar a cam regretat ca ma lasase sa conduc barca. Singurul lucru care nu mi-a placut in Ushuaia a fost faptul ca a fost frig.

5 comentarii:

  1. Ionuț ești super cool, pe mine de ce nu m-ai luat sa vad lumea? Ai grija de tine. Da ceva bastinase,nu ne povestesti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi ca imi porti de grija:). Mai, sunt sigur ca toti vreti sa auziti despre fetele de aici. Dupa cum i-am promis si lui Lucian, o sa fac un maaaaare post intitulat Argentina, in care o sa dezbat si aceasta problema. Dar...tu cine esti? Vezi ca nu sunt cool.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt unul din gemeni!

    RăspundețiȘtergere
  4. E mai simplu decat crezi sa pleci prin lume. Fa-o si nu o sa iti para rau.

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut. Nu te cunosc, dar imi place blogul tau, ma pis pe mine de ras mai exact... oricum, pareai foarte sigur pe tine la maneta, mai ales si cu caciula aia cu frunza de canabis. Trebuia sa iei fraiele si in avion, poate nu mai borai.

    RăspundețiȘtergere