Tovarasi, m-am mutat pe www.macrameu.ro!

Ar trebui sa fii directionat automat in cateva secunde. Daca nu, te rog apasa aici.

Follow by Email

Ma ocup cu turul lumii - momentan prin America de Sud, iar dupa vedem. Probabil Asia.

duminică, 27 februarie 2011

Hacer dedo desde Santiago hasta La Serena

"Cuidate Ion" - camioneros de Chile catre mine.


Tovarasi, va povestesc mai incolo cum e prin Santiago si prin Valparaiso. Acum o sa va povestesc altceva.

Din Valparaiso planul e mergem in desert, in Atacama, mai precis in San Pedro de Atacama. Luasem de mult hotararea sa merg cu autostopul - a dedo. Si cand mi-a zis Vali ca biletul de avion e scump, m-am hotarat sa merg chiar acum. Din Santiago pana in Calama sunt 1560 km - cam 3 zile de calatorie m-am gandit eu. Planul este ca Vali sa ia avionul si sa ne vedem in San Pedro. Noaptea dinaintea plecarii dorm destul de nasol si ma trezesc cu un gol in stomac. E prima oara cand fac autostopul si il fac intr-o tara straina. Ca si pregatire pentru calatorie am citit vreo 10 minute un site despre cum sa faci autostopul si am discutat cu Fernando in San Nicolas de los Arroyos. Stiu ca cel mai bine gasesti masini in statiile de benzina, fiindca apuci sa vorbesti cu soferii si la statiile de plata pe autostrada. Deci o sa merg in Santiago, iau metroul pana in nordul orasului si dupa aia vad eu cum ajung la ultima benzinarie sau statie de plata. Inainte sa plec din Valparaiso ii zic ce vreau sa fac si proprietarului hostelului care imi da sfaturi un pic mai concrete - sa merg la Estacion Central si sa iau un bus care sa ma lase la Peaje Lampa. Ufff, parca ma simt mai linistit. Ma incurajeaza si imi zice ca si el a facut autostopul pana in La Serena si ca e super simplu. Bine bre, daca zici matale. Fac o poza de plecare cu el si plec spre Santiago. Imi ureaza Suerte si stiu ca o sa am nevoie.






Imi spusese ca Estacion Central din Santiago e intr-un mall, dar cand ajung acolo sunt pierdut de tot. Ma invart vreo 20 de minute fara sa imi dau seama macar de directia aproximativa in care trebuie sa merg. Decid sa intreb pe cineva in sfarsit iar aceasta persoana se nimereste sa fie o mamica de 39 de ani cu 2 fetite. Dupa ce imi explica de 3 ori cum sa ajung in zona de busuri si eu ii raspund Entiendo cu o fata din ce in ce mai pierduta, instinctul matern sau poate altul se trezeste in ea. Isi ia fetitele de mana si imi zice sa o urmez. Bine doamna. Pe drum, ii explic ca eu calatoresc, chestii socoteli. Ea se uita la mine cu o fata foarte abatuta si imi zice ca nu mai are nici un fel de aspiratii, ca inima ei este moarta, ca a avut 2 relatii care au facut-o sa-si piarda increderea in barbati si in viata. Din pacate pentru ea, eu am un drum de facut, asa ca nu am 2 zile de petrecut cu ea pentru redarea aspiratiilor. Ajungem la zona de bus, o salut cordial si incep sa ma interesez in stanga si in dreapta cum pot sa ajung la Peaje Lampa. Ma lamureste unul sa astept la zona 28 si 29, asa ca ma pun acolo, imi scot o revista si ma pun pe citit relaxat. Dupa 20 de minute ma impacientez, fiindca sunt singurele 2 peroane fara activitate, dar ma cufund iar in lectura si ma linistesc. Daca nu venea un nene de vreo 50 de ani pe care il intrebasem inainte sa imi zica care sunt busurile care merg intr-adevar la Peaje Lampa, probabil terminam cartea. Asa, ma duc la bus, vorbesc cu un grasun care imi zice ca da, cu busul lui trebuie sa merg. Da, platesc in bus. Cand ii zic sa nu mai imi taie bilet ca nu am nevoie, el imi explica ca isi poate pierde jobul. Misto tara. Bine bai, daca nu vrei sa iei 1000 de pesos de la mine si sa mai bagi un hamburguesa, treaba ta. Pornim la drum si eu sunt tot timpul stresat ca astia nu au inteles ca eu fac autostopul si ca trebuie sa ajung la Peaje Lampa, asa ca ii sacai de ii zapacesc timp de 20 minute cat facem pana la statia asta de plata. Ajungem acolo si ma dau jos. L´aventure commence. Vad mai multi indivizi care stau la umbra cam la 20 de metri dupa statia de plata si decid ca ei sunt tot autostopisti. Dupa vreo 5 minute de asteptare unul dintre ei ma lamureste ca ei nu fac autostopul. Sa traiesti, ii zic eu, dar tot nu imi dau seama ce faceau ei sub copacul ala. In decurs de 10 minute ma apropii metru cu metru de statia de plata, fiindca nu opreste nimeni. Cand sunt chiar lipit de statie opreste un nene cu un camion. Apurate, imi zice. Am gasit camion in 10 minute, tengo suerte. Ma sui in camionul lui, ma lamureste ca el merge doar vreo 2 ore pe Ruta 5 si ca dupa aia trebuie sa merg cu alt camion. Bine bre, hai si incepem sa povestim despre diverse chestii. 



Dupa vreo 2 ore, cu 10 minute inainte ca el sa ma lase intr-o statie de benzina, il opresc los carabineros pentru un control de rutina. Dupa ce ii verifica documentele se intereseaza despre mine. Asta le spune ca sunt roman si ca merg a dedo spre Atacama. Foarte incantati, los carabineros imi zic sa ma dau jos ca opresc ei un camion pentru mine!!! Ma uit la ei si da, vorbesc serios. Iuhuuuuuuuuuuuuuuuuu. 




Incep sa ma intind si cu los carabineros la povesti si cand incep sa le fac poze unul dintre ei imi zice sa ma sui in masina lor. Nu e de rau, imi cere aparatul si imi face poze:)) Hehe




Mai povestim, le arat o bancnota de-a noastra si cand ii vad incantati, vreau sa i-o dau unuia dintre ei. Nici nu vrea sa auda, imi zice ca e interzis. Bine domne. Dupa vreo 20 de minute ii zic ca e misto acolo cu ei pe strada, dar eu am un drum de facut si ar fi foarte tare daca ar opri un camion. Se supara un pic si imi zic ca o sa opreasca camionul mai incolo, momentan ei au chef sa vorbeasca cu mine. Comunicativi rau, dar ma cam panichez un pic. Dupa vreo 10 minute, opresc un camion si ii explica soferului ca trebuie sa ma ia.



Imbratisari, unul dintre ei - Alonso sau Alonso Mourning cum i-am zis eu spre amuzamentul general - imi da mailul lui si imi zice sa ii scriu. O sa ii trimit povestea asta. Sa traiesti mai nea Alonso mai.

Pornesc la drum cu noul meu tovaras de drum care are o moaca un pic cam dubioasa, dar ma gandesc ca un sofer de tir nu poate sa arata ca Liiceanu. 



Incep sa povestim despre diverse chestii si vad ca are o privire de om bun, lucru care ma linisteste. Cand se mai obisnuieste si el cu mine, da muzica un pic mai tare si incepe sa cante. Bai, are o voce supeeeeeeeeeeeeeeeeeeeer. Imi zice ca inainte sa fie sofer de tir a cantat vreo 5 ani prin baruri. Tare! Ce e si mai bine e ca e tot maniac cu muzica, cam ca mine. Are un singur CD cu 15 cantece ale lui Marco Antonio Solis, pe care le ascultam tot drumul, adica vreo 6 ore. Am mancat cu el intr-o carciuma de pe marginea drumului pentru camionagii. Acolo mai e si un francez care calatoreste cu un alt camionagiu. Stabilim sa mergem impreuna pana in Antofagasta si ii lasam pe soferi sa se inteleaga cu privire la locatia in care o sa ne intalnim. Nu stiu ce au vorbit cei 2, ca nu ne-am intalnit.

Privelistea este incredibila.





Ajungem in La Serena pe la 10 noaptea. El merge inca vreo 10 minute si se baga la somn in camion, asa ca ma lasa la o statie de benzina la marginea orasului. Am un oarecare moment de frica cand cobor si el statea sus in camion cu toate lucrurile mele, dar totul e bine. Mi le da jos, se da jos si el, ma imbratiseaza si mi zice Cuidate Ion, adica Ai grija. Aceasi chestie pe care mi-au zis-o si primul camionagiu si los carabineros. Lumea ma iubeste:D. Au fost 6 ore foarte misto - Muchas gracias, amigo.

Acum, in La Serena, e 10 seara, sunt la marginea orasului si nu stiu unde o sa dorm. Merg si intreb la benzinarie si tipa de acolo imi zice sa merg in centrul orasului si o sa gasesc un loc sa dorm. Plec si mi-e cam frica fiindca nu stiu orasul si e noapte si nu prea sunt oameni pe strada. Dupa vreo 5 minte de mers incep sa intru in oras si apar oameni. E bine. Teoria mea este ca strada este sigura daca sunt si femei normale pe strada. Daca e safe pentru ele e si pentru mine. Imi vine inima la loc si dupa inca 5 minute gasesc si un residencial tinut de señora Rosa, o tanti de vreo 60 de ani. Costa 10.000 de pesos, dar dorm singur in camera si pot sa ma linistesc. Ziua asta a fost foarte tare, dar m-a rupt in doua. Dupa ce imi zice ca ea vrea liniste in casa, imi face un ceai si ne uitam la televizor festivalul Viña del Mar impreuna cu sotul ei, care arata fix ca un administrator de bloc. 

Cam pe la 10 ma bag la somnic fiindca am facut abia 400 de km si drumul e lung in continuare.





7 comentarii:

  1. Ionut, nu ai gasit un rent-a-car prin Santiago de Chile? Sau e scumpa benzina? Mi se pare cam chin cu autostopul si nici nu poti sa opresti pentru poze unde vrei tu. Poate ar fi o idee sa il tii pe francezul ala cu tine si sa va luati masina pentru mai departe daca gasiti de unde.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai nu vreau sa inchiriez, mie imi place sa merg asa. Si daca vreau sa fac poze, pot sa il rog pe sofer sa opreasca. Francezul ala avea bani putini rau, dormea in cort. Nu e chin e aventura.

    RăspundețiȘtergere
  3. Saluti Ioane,

    Fooooarte tare partea cu autostopul. Chiar daca nu ti-ai dorit-o pana la urma se va dovedi chiar interesant. Daca nu ai fi pus poze as fi putut sa jur ca faza cu politistii si cu soferul de tir sunt luate din carti...dar sa nu uitam, mai intai a fost aventura :).
    Suntem langa tine,
    Lucian & Company

    RăspundețiȘtergere
  4. Tare! Cuidate Ion!
    Cosmin

    RăspundețiȘtergere
  5. Ioane...ti se intampla tot ce ti-ai dorit!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Autostop si couchsurfing...nimic mai frumos. Drum bun

    RăspundețiȘtergere