Tovarasi, m-am mutat pe www.macrameu.ro!

Ar trebui sa fii directionat automat in cateva secunde. Daca nu, te rog apasa aici.

Follow by Email

Ma ocup cu turul lumii - momentan prin America de Sud, iar dupa vedem. Probabil Asia.

miercuri, 22 iunie 2011

Spre Jeri

In Parnaiba m-am despartit de Dai, fiindca el vroia sa mearga direct in Jeri iar eu vroiam sa vad care e treaba cu orasul asta. Urma sa ne vedem in Jeri anyway. Dupa o mica incurcatura, fiindca in loc sa vina sa ma ia Leandro - brazilianul din Parnaiba, vine prietena-sa si tatal prietenei, ma duc la o pousada si dupa merg sa le cunosc familia. Bagam poze si dupa aia o ia si pe vara-sa - vara-sa e aia mai mica si cu un pectorali puternici si ne indreptam spre o carciuma la malul unei laguna ca sa bem si sa mancam.




Dupa aia am mers sa mancam intr-o pizzerie - fiindca era scump sa mancam pe malul lacului - 40 de reali o portie de mancare, in conditiile in care eu mananc un plato cu 6-7 reali









si de acolo intr-un alt local unde a inceput pasiunea mea pentru camarão.


Din pacate am facut poza abia dupa ce am mancat. Cautati pe google camarão, priviti si salivati.


V-am pus totusi o poza, ca sunt baiat bun, dar cautati pe google, cititi, poate ajungeti sa si gatiti, e ceva...imi lasa gura apa.

S-au mai intamplat urmatoarele lucruri:

- am aflat ca Leandro este rocker, bassist mai precis. Asa ca am ascultat cam tot timpul heavy metal la telefonul lui. Bestial, intr-un fel,
- prietena lui era aproape sa se insoare la un moment dat, cu un alt individ, si cand am intrebat-o de ce nu s-a maritat a inceput sa planga,
- despre vara prietenei chiar nu se poate spune mai mult decat ca avea sanii mari. Dar nimic, nimic.
- am baut cu totii multa bere.

A doua zi m-am plimbat prin oras si am fost sa vad universitatea locala. Am facut poze pe acolo si am si filmat dar uitandu-ma la poze si la filmulet m-am cam plictisit, asa ca va scutesc de aceasta incursiune. Au fost doua zile relaxante dupa nebunia din Paulino Neves, zile in care am intalnit niste brazilieni absolut normali si am aflat ca Sepultura e formatie braziliana.

Ajung in Camocim, ma pun intr-o benzinarie la asteptat jeepul de Jeri si apar in scena Simone si Paulo - tatal ei. Incepea un nou ciclu in calatoria mea, dar de asta aveam sa imi dau seama mai tarziu.

luni, 20 iunie 2011

Podul Basarab

Nu mi-am inchipuit ca poate declansa atatea pasiuni, dar romanii abia asteapta sa mearga cu masina pe el, altii isi fac poze pe pod. Poate va fi inclus in noul tur al orasului. Sau va deveni loc de pelerinaj. Sau peste ani, se va declara - n-am mai vrut sa ma fac fotbalist si am decis sa ma fac inginer dupa ce am vazut podul Basarab.

Cum se complimenteaza femeile

O fata arata Ok. Dar are o poza in care arata foarte bine. Asa ca posteaza pe FB poza in care arata foarte bine. O prietena foarte buna ii da comment - "ce bine arati, nu te-am recunoscut". Am un feeling ca amandoua l-au privit ca un compliment.

Assaltos

Am ajuns in João Pessoa si pe bus am vorbit cu o nemtoaica care munceste ca voluntara pe aici pe la orfelinate, spitale, etc. A fost jefuita - assaltos se zice aici si se executa toate cu arme de foc - chiar in João Pessoa, unde sunt eu acum si toti prietenii ei brazilieni au fost jefuiti macar o data in viata. O prietena de-a mea, carioca - persoana din Rio de Janeiro - fusese jefuita de 3 ori, si cand am batut-o pe umar ca sa o intreb ceva a sarit speriata. Inca mai era traumatizata. Eu mi-am pierdut acum o saptamana 3 reviste intr-un buggy, ieri seara alte 2 reviste intr-un taxi si azi dimineata mp3 player-ul in bus. Nu mai am nevoie de assaltos, ca ma jefuiesc eu singur.


duminică, 19 iunie 2011

A alegria não tem um fim

Ma trezesc dimineata la 7:45. Sunt in Barreirinhas - o sa va zic cum a fost pe aici, ca a fost - si ma indrept spre o plaja destul de celebra - Jericoacoara. Drumul cica este super spectaculos si dureaza cam 2 zile cu prima destinatie Paulino Neves, un satuc. Din ce am inteles din diverse discutii jeepurile pleaca la ora 9:00 din fata de la Banco do Brasil. Timp am, dar pana ma lalai eu cu mancatul, cu facutul mochilei se face 8:55. Bai, sa vezi ca pierd jeep-ul de 9 si o sa ajung sa il iau pe ala de 2 ziua. Bag sprint si ajung la 9:05 in fata la Banco do Brasil si nada jeep. Sunt abordat de diversi care incearca sa ma convinga de diverse alte trasee pana la Jeri si imi zic ca azi e sambata si jeepul de 9 a plecat la 8.   #$&/(#  de jeep si de orar pe care nu te poti baza. Ma enervez si ii reped pe toti fiindca eu vreau sa merg pe drumul meu, asa ca astia se cara. Cum ma tiganeam eu cu indivizii, apare in scena si Dai - Daisuke - un japonez care vrea si el sa ajunga in Jeri. Ii zic ca drumul prin Paulino Neves, Tutoaia, Camocim e "The Road" si Dai zice ca bine tovarasu, am incredere in matale ca te vad om serios, merg pe drumul asta. Il las sa pazeasca mochila si ma duc sa caut un jeep nou. Incep sa se stranga alti intarziati si ne facem 7, dar soferul e chitros, vrea sa fie 12 pasageri ca sa scoata banu'. Stam sa caute asta oameni in plus si in sfarsit la 11 demaram spre Paulino Neves. 

Asta a fost punctul de asteptare in fata la Banco do Brasil.




Drumul este doar nisip, lacuri si hopuri si este incredibil de frumos.













Ajungem in Paulino Neves dupa 2 ore un pic zdruncinati si ne lasa intr-o benzinarie unde cica ar opri jeepurile/microbuzele care merg catre Tutoia. Si ne punem pe asteptat.








Dupa ce asteptam vreo ora, simtim ca necesitam o bere, asa ca bagam si o bere. Vecinii de masa ne propun sa ne duca pentru doar 50 de reali pana in Tutoaia - vreo 30-50 km. Microbuzul e 5 reali ma hotilor, ne-ati vazut turisti si vreti sa va procopsiti cu noi? Plus ca bagasera o cantitate serioasa de bere, dar se pare ca aici nu e un impediment. Ne ureaza bem vindo em Brasil si continua sa bea si sa asculte muzica. Aaaa, foarte tare chestia asta cu ascultatul muzicii. Portbagajele brazilienilor au o functie foarte clara - sa duca boxe cat mai mari.




Cand ma pun sa pozez si sa filmez interiorul barului, chelnarita se ascunde repede, rusinoasa si spre suprinderea mea revine in 2 minute cu o noua bere si un biletel.




E ora 15:30, a trecut un microbuz prin fata benzinariei, dar nu a oprit fiindca nu ne-a vazut, ca ne-am luat mochilele cu noi la adapost, langa bere. Baiatul de la benzinarie ne zice ca e un concurs mare la primaria din localitate si ca toate formele de transport din imprejurimi sunt ocupate sa aduca candidati, nu mai pleaca nimic de aici. Biletelul primit de la Edvana imi arata ca populatia de aici este foarte deschisa si primitoare si ea imi confirma ca o sa fie festa grande aici. Ia zi ma Dai, ce facem, investigam situatia in aceasta localitate. Dai aproba si un brazilian de treaba ne ia in jeep si ne intoarcem in oras la Pousada Paloma - aici asa se zice la hostal - pousada, ca sa stiti si voi. Dar proprietarii, oameni cititi, optimisti si intreprinzatori l-au avansat la rang de hotel.



Asta e camera noastra.



Mancam si plecam sa dam o tura prin oras. E sambata seara si pe strada principala e lume ca la balamuc. Sunt destui care se uita la noi si comenteaza Gringo, gringo. Aici sunt niste poze din timpul zilei. Imaginati-va ca pe toate bancile, gardurile si in toate locurile posibile sunt baieti si fete care stau. Langa biserica se juca Bingo, stiu fiindca am stat vreo 10 minute sa ne vedem. Era si o slujba a doua zi dimineata, la 8, dar am fost prea obosit sa merg.





Boon, mergem la discoteca centrala. Ne marcheaza badigardu cu o carioca pe mana, intram, ne panicam un pic ca e gol, dar in 30 de minute se umple. Mda, cele mai in varsta fete au cam 19-20 de ani, iar majoritatea cam 16-17. Imi aduc aminte ce zicea cineva ca la tara o arzi pedofil, dar nu am de gand sa incerc bunatatea politiei braziliene, asa ca o sa ma rezum sa dansez si sa conversez. Daca tot e chill aleg doar tinte dificile - frumoase si care dau flit celor care le invita. Sunt singurul gringo din discoteca si fetele sunt atat de incantate ca a aparut  un roman in viata lor incat ignora faptul ca dansez prost conform standardelor braziliene. Cea mai ciudata fata a fost una care zambea foarte putin, brazilianca atipica. A fost frumos, iar la 3 noaptea se inchide locatia. Sunt destui care pleaca cu minore si nu toti sunt minori. Nu risc nimic, desi pana si in drum spre casa sunt abordat de o brazilianca draguta. 15 ani. Varsta ei si probabil si timpul de petrecut in puscarie ulterior. Ma duc sa dorm.

A doua zi ne trezim si, pe pod, in timp ce ne indreptam spre bus, opreste un nene cu un jeep care merge spre Parnaiba. Doar 25 de reali, dupa negocieri. Cool. Bagam. Uitasem, cand am fost la Internet, am vazut un baietel solid si un Superman.



















Calatoria a decurs linistit, cu o singura exceptie. Cand a oprit asta pe pod ca sa vorbesc cu omul de pe couchsurfing cu care ma vedeam acolo, a trecut pe langa noi o masina cu un individ care a fluturat un pistol si a oprit la finalul podului. Soferul, panicat, urla ladrão, in 2 secunde intoarce masina si mergem la o sectie de politie dintr-o benzinarie. E totusi Brazilia, tara periculoasa conform tuturor statisticilor. 

Asta e drumul.