La Tierra del Fin del Mundo

A drink precedes a story - Irish proverb.

A fost a doua oara in viata mea cand am crezut ca o sa mor. Prima data s-a intamplat cand aveam 15 ani si eram la Eforie Sud. Am intrat atunci in mare si am inotat cat am putut de mult in larg, iar prin cat am putut de mult inteleg ca nu mai puteam inota deloc. In momentul acela mi s-a parut o decizie inteleapta sa ma intorc la mal. Nu stiu cum sunteti voi, dar mie imi e greu sa fac un lucru cand nu mai pot si astfel am aflat cu adevarat ce inseamna sa iti depasesti limitele. Si am mai aflat ca in asemenea momente adopt o atitudine filozofica - ma uitam spre mal si vedeam toti oamenii aia fericiti si total indiferenti la faptul ca aproape ma inecam si mi-am dat seama ca asta este conditia umana - indiferenta egoista.

Deoarece am ajuns aproape sa mor a doua oara inseamna ca nu am murit prima oara pe litoralul romanesc - moarte nu prea spectaculoasa de altfel, ci era sa ma prabusesc cu avionul la capatul lumii. In primele 5 minute de zduguieli puternice ale avionului eram calm, dar panica m-a cuprins treptat cand zguduielile s-au intetit si avionul a inceput sa cada in gol cateva sute de metri la fiecare cateva minute. Am inceput sa am o transpiratie rece, cum am citit in carti ca trebuie sa ai si m-am bucurat ca am un card de credit gold cu asigurare de viata de 50.000 de Euro. Macar sa aiba maica-mea si frati-miu o mica alinare pentru pierderea mea. M-am bucurat si mai mult fiindca am vazut ca am o fire generoasa. Gandurile astea imi luasera mintea de la moarte si pluteam intr-o stare de automultumire cand, pe o desteapta de langa mine o apuca vomitatul. Treaba asta m-a adus cu picioarele pe pamant, adica pe podeaua avionului si, fiind o fire empatica m-am alaturat si eu vomitatului ei. Se pare ca eram multi oameni empatici pe acolo, fiindca in 5 minute o treime de avion vomita, creand o spirala vomitiva ascendenta care s-a oprit in momentul in care nici unul dintre noi nu mai avea ce vomita. Vomitatul asta a avut si o parte pozitiva, fiindca nu mai ingrijorat ca o sa mor, fiind prea extenuat. Nu stiu daca ati obserat, dar unul dintre efectele vomitatului este faptul ca dupa te simti ametit, aproape high. Asa ca ultimele 10 minute de zbor, intre terminare vomitatului si aterizare au fost ca si cum as fi bagat un joint. Apropo de aterizat - cand am aterizat in Buenos Aires toata lumea a aplaudat, cum se aplauda pe la noi. Cool!

Despre Ushuaia ce sa va zic - cel mai sudic oras din lume - treaba asta este o competitie permanenta intre diverse orase din lume, de unde se fac expeditii spre Antartica la preturi piperate - 3500-4500 USD pentru 11-14 zile. Oameni cool peste tot, in schimb, parca ca sa compenseze toate cacaturile astea, privelistea este A-MA-ZING. Stateam si ma uitam cate o ora si nu ma mai saturam. Aveti jos niste poze, am vazut si pozele de pe net, dar va garantez ca nimic nu se compara cu ce se vede in realitate. Este breathtaking, incantatoare, merveilleuse, maravillosa, glorious, magnifique.

Am facut 3 excursii

- in parcul lor national

- cu barca pe mare sa vedem lei de mare si pasari pe stanci

- sa vedem pinguini.

Mai jos niste poze din parcul lor national din langa Ushuaia.

Cu barca a fost bine fiindca sunt fascinat de vapoare, barci, etc si fiindca capitanul m-a lasat sa o conduc la intoarcere vreo ora pana la vreo 20 de metri de port. In timpul asta el statea cu spatele spre mal si era mai interesat de conversatia cu mine decat de directia barcii. Am luat treaba asta ca o incredere a lui in mine si nu ca o inconstienta.

Leii de mare si pasarile. Draguti, nu zic, dar nu m-au entuziasmat. I-am pozat si eu, ca toata lumea si am fost multumit ca nu era pe langa mine vreun gras barbos de 50 de ani cu un DSLR. Nu stiu daca ati observat, dar sunt o multime de grasi pe la 50 de ani, cu barba - ca sa fie clar ca poseda o latura artistica si cu DSLR-uri. Vorbesc rar, ca nu cumva sa pierzi vreun cuvant din platitudinile pe care le debiteaza. Eu am intalnit unul din asta in magazinul foto din Ushuaia. Era din Brasov si cand mi-a zis asta am simtit ca se crede superior ca nu sta in capitala si e ardelean. Pun pariu ca era si muntoman. Ii cazuse obiectivul in apa cand incerca sa-l schimbe si venise sa ia unul nou, de vreo 30 de cm. Hm, trying to compensate for somethin', Pa?

Parerea mea despre mosii astia fotografi:

- au devenit impotenti;

- s-au cam ratat in cariera;

- vor sa impresioneze cam ca un pusti de 15 ani. Doar ca pustiul o face pentru fete, dar astia chiar nu imi dau seama pentru ce o fac.

Deci, cum va povesteam, ne uitam noi la lei de mare si nu era nici un fotograf barbos prin preajma. Ma simteam chiar bine, dar mi-am dat seama ca treaba asta cu uitatul la animale nu ma incanta. La bunica-mea la tara sunt o multime de ciori, vrabii si in curtile oamenilor gaini, rate, gaste, etc. Nu se inghesuie nene turisti sa le pozeze. In schimb aici, buluc. Chestie de marketing. Mi-am explicat asta doar prin faptul ca i-a pacalit cineva sa dea 30 de Euro sa vada pasari asa ca o pozezi si zici ca e misto ca sa nu iti para rau de bani. Chiar si eu am facut poze.

Pinguinii au fost mai cool, fiindca sunt super comici, vorba lui tanti Vali de la tara de la mamaie.

Ma apucasem sa va zic de parcul Tierra del Fuego. Super peisaje, vedeti mai sus. Aici am zis de vreo 100 de ori "Fuerza Cristina" si "La Malvinas son argentinas" spre incantarea lui Nahuel - un argentinian cu care ne-am imprietenit si a ghidei. 

Ghida chiar era fascinata de pronuntia mea si de cat de mult ziceam eu chestiile astea si a zis ca vrea sa ma cunoasca mai bine seara in "Dublin"- barul local - dar eu am vazut ca e o vaca neserioasa si nu m-am bazat pe faptul ca o sa vina ea. Am facut bine, fiindca a iesit mai mare distractia. Treaba cu "Fuerza Cristina" am mai incercat-o si altadata, dar capitanul vasului nu era fan deloc si chiar a cam regretat ca ma lasase sa conduc barca. Singurul lucru care nu mi-a placut in Ushuaia a fost faptul ca a fost frig.

Cel mai cool hostel din lume

Ushuaia este la capatul lumii, este destul de aproape de Antartica - cca 1000 km si este si destul de scumpa. Oamenii care vin aici sunt o combinatie de:

- oameni care merg la munte si care se cred speciali pentru asta;

- fotografi amatori, care baga o caruta de bani in echipamente si se cred speciali pentru asta;

- oameni care merg in Antarctica.

Asta inseamna ca exista o concentratie mare de oameni speciali, asa ca unii s-au simtit jigniti de acest lucru si au decis sa fie si mai speciali. Astfel a aparut hostelul Freestyle Backpackers. Este locul cu cea mai cool si laid-back atitudine din toata emisfera sudica. Se asculta in principiu muzica alternativa, iar din cand in cand Roxette si alte chestii din anii 80, cu o atitudine pe jumatate ironica, pe jumatate nostalgica.

Priviti-l pe receptionerul nostru.

Este cel mai cool om din lume. Acesta este biroul lui.

Bineinteles ca are placa de snowboard, fiindca snowboard-ul este cel mai cool sport din lume. Cand vine cineva in hostel, da noroc cu el ca si cum ar fi cei mai buni prieteni din lume pentru ca el este prieten cu toata lumea si vrea ca toata lumea sa se simta cool chiar de la inceput. Cand pozeaza, omul cool este chiar mai cool decat este in restul timpul, chiar daca acest lucru pare imposibil.

Dar sa fii cool nu inseamna sa fii iresponsabil. Nuuuu, omul cool modern este o persoana responsabila, care respecta faptul ca dupa o betie nu trebuie sa ii aprinzi lumina in camera altui om cool.

Priviti ce postura cool are domnisoara de mai sus. Chiar daca abia s-a trezit din somn, postura cool este  adoptata imediat, iar faptul ca tu esti un taran care ai reusit sa bei mai mult decat ea si ai ajuns in camera dupa ea nu poate decat sa declanseze un dispret cool din partea ei.

Dupa ce mananci este cool sa iti speli vasele, fiindca omul cool nu este ma-ta. A se observa jocul de cuvinte Milf/Mom. Cool, nu?

Ce faci cand esti beat? Vomiti, indiferent de cat de cool esti. Dar, fiindca esti cool modern, vomiti responsabil, nu ca tot profanul.

Asa cum exista forta gravitationala, exista si o forta de atractie care face ca omul cool sa traga la omul cool. Eu am vazut aproape numai oameni cool in hostelul asta, iar cei care nu erau cool ori se pierdeau in peisaj, ori deveneau si ei un pic cool. Si pe pereti erau poze cu oameni cool care au stat aici, ca sa se stie ca prezentul a avut un trecut la fel de glorios.

Manualul omului cool spune ca este cool sa te strambi atata timp cat strambatura ta este cool. Cum stii daca este cool? Daca esti cool de suficient de mult timp, stii. Daca nu, stai pe langa oameni cool, fiindca coolness-ul se ia ca pojarul si in timp vei capata si tu pana la urma sistemul de referinta al omului cool.

Sexul este cool chiar si pentru oameni care nu sunt cool, asa ca pentru un om cool este unul dintre cele mai cool lucruri din lume. Este posibil ca ca toata cultura cool sa fi aparut ca niste oameni total neinteresanti si plati sa poata sa faca sex cu oameni interesanti. Dar in momentul in care devii cool toata mintea ta, cata ai, se reseteaza si ajungi sa faci sex doar cu oameni cool. Fiindca esti cool, esti responsabil, asa ca folosesti

Dupa 2 seri petrecute in cel mai cool loc din lume, a trebuit sa plec fiindca in weekend-ul asta a avut loc o invazie de oameni cool si, cum noi nu rezervasem dinainte paturi nu mai aveam loc. Cel mai cool om din lume ne-a dat niste bratari.

Am fost un pic bucuros ca am plecat, fiindca inevitabilul incepuse sa se produca si incepusem sa merg ca MC Hammer si sa vorbesc ca Ice Cube.

Piss bro.