Continuam in Buenos Aires

Deoarece evenimentele prezentate mai jos s-au intamplat ieri, iar de ieri s-au intamplat multe este posibil ca evenimentele de mai jos sa nu fie in ordine cronologica. Sa-i dam drumul.

La un moment dat, parca la amiaza am ajuns in bodega din cartierul nostru unde am mancat. Acolo era o chelnarita foarte vioaie, de vreo 45 de ani - am aflat treaba asta azi, care avea o burta mare. Mi-a fost jena sa o intreb daca este gravida, ca poate era doar grasa, mai ales ca azi mi se adresa cu "Mi amor". S-a minunat si ea si celalalt ospatar cand m-au vazut ca bag ardeii iuti unul dupa altul si le cer sa imi aduca mai piperati. Cand m-au intrebat de unde vin si le-am zis Oltenia au dat din cap din nou si mi-au spus sa vin peste 4 zile cand ardeii o sa fie si mai iuti. "Ba, baieti" le-am spus eu "va dau 2 saptamani, fiindca voi nu intelegeti ce inseamna oltean". Au dat din cap a mare mirare si au promis ca ma asteapta.

Cam cum vedeti voi mai sus arata carciuma unde am mancat noi.

La inceput am prins-o printre sticle, dar deoarece femeile aici nu sunt sfioase, mi-a cerut imperativ sa ii fac o poza in care sa se vada bine. Si i-am facut-o.

Mai pe seara, mergeam cu Vali pe malul unui chei, din Buenos Aires, bineinteles. Din experienta mea personala, am observat ca lucrurile in viata se leaga. De exemplu eu am vazut acum vreo 3 saptamani un film cu Morgan Freeman si cu un tren deraiat. Singurul lucru interesant pe care l-am aflat din acel film a fost ca exista pe lumea asta un bar numit Hooter's. Bineinteles ca acel lucru nu l-am realizat pe moment, ci abia ieri, cand plimbandu-ne noi agale pe malul docului nr 3 am observat barul mai sus amintit. In poarta lui statea o fata care incerca sa isi scoata sanii afara.

Nu trebuie sa fiti niste magari si sa intelegeti ceva aiurea de aici. Fata chiar avea foarte mult bun simt si faptul ca lucrezi acolo nu inseamna ce credeti voi.

Ne continuam plimbarea pe malul digului nr 3. La un moment dat observa o tipa interesanta, cu sanii mari. Ma gandesc sa intru in vorba cu ea, dar atentia imi este distrasa de un punker de 3 ani. M-am bucurat ca nu am intrat in vorba cu doamna interesanta in fundal, fiindca punkerasul era insotit de un baietas de vreo 120 de kilograme, aparent, sotul ei. Cand l-am intrebat daca pot sa ii fac o poza copilului, acesta si-a intrebat sotia cu cea mai submissive voce din lume. Dragostea asta....

Ne continuam plimbarea pe malul raului si ajungem intr-o zona cu blocuri foarte inalte.

Blocurile pe care le vedeti voi pe fundal nu sunt cladiri de birouri, ci blocuri de locuinte, cu garduri, camere video, paznici, bariere. In aceste blocuri stau albii care isi arata astfel statutul lor social si probabil dispretul fata de celelalte clase. Ce mi s-a parut interesant este ca la umbra acestor blocuri stau vreo 30 de dughene ambulante ca mai sus, de unde am si mancat de altfel la un pret convenabil - ditamai friptura de porc doar 13 pesos = vreo 2.5 Euro. Vali comenta ca Buenos Aires e nimic pe langa ce o sa vedem in Brazilia, dar sa nu anticipam.

Deoarece America Latina este o tara in care oamenii spun ce simt si ce cred, iar grafitti-ul este o forma foarte buna de exprimare, de ce sa nu te exprimi.

Bineinteles ca razboiul din Malvine a lasat urme adanci in Argentina, muuult mai adanci decat in Anglia.

Sunt super multe steaguri afisate in Plaza Mayo care spun ca veteranii si onoarea au fost uitate.

Si, ca sa incheiem intr-o atmosfera argentiniana, va prezint o poza cu doi dansatori de tango de pe malul digului nr 3. Din pacate nu i-am putut urmari prea mult, fiindca Vali a zis ca o sa ii vedem mai tarziu. Dar lucrurile nu asteapta dupa noi, bai Vali. Cand ne-am intors noi, 5 ore mai tarziu se plictisisera sa ne astepte si plecasera.

 Azi ni s-au mai intamplat lucruri, dar va povestesc maine. Mai mergem in San Antonio de Arecco, intr-o estancia, sa calarim si sa mancam carne de vita.