Ultima zi in Buenos Aires

Autogara de luam bilete este un amestec de bazar turcesc, romanesc si incas.

Interesant este ca vis-a-vis de to haloimasul asta se inalta hotel Sheraton, 5 stele:). America Latina, deh.

Dupa ce luam biletele pentru San Antonio de Areco - cu estancia de care v'am povestit ieri, ne punem problema ce sa facem cu ziua ramasa. Muzee nu prea avem chef sa vedem, pe tururi turistice nu vrem sa spargem bani. Vali, care tot citeste ghidul Argentinei, imi arata niste chestii interesante de vazut in Buenos Aires, perro yo tengo una inspiracion: ´Hai sa luam un autobuz, oricare, si sa mergem cu el.´ Vali nu vrea sa mearga cu orice autobuz, el vrea sa mearga in Palermo Viejo. Trecem usor peste confuzia lingvistica si, indrumati de un american care statea intr'un chiosc cu bicicleta, nu luam orice autobuz si autobuzul 152. O sa facem turul orasului cu un autobuz normal. Cost - 1 pessos. Bucuria noastra -  nepretuita.

Viata isi cere drepturile nestingherita de oamenii din jur.

La un moment dat, 2 fete frumoase urca in autobuz. Cum noi stam in spate, sper sa vina spre noi. Vin spre noi, asa ca le pregunta si se puede tomar una foto. Foarte incantata, pozeaza.

Imi cere aparatul sa vada cum a iesit si e nemultumita. Imi cere sa ii mai fac o poza.

Dupa ce ma verifica, da din cap multumita si se pune la locul ei. Ca niciodata, am un moment de blocaj si nu ma duc sa vorbesc cu ea. Vreo 5 statii ma tot gandesc ce sa ii zic, iar inspiratia imi vine doar cand se pregateste sa coboare si ii zic sa ne intalnim la statia urmatoare. Imi raspunde ca statia e lunga si ca nu bate atata drum pe jos. Shit. Urmatoarele 5 minute ma gandesc doar la ea.


Coboram din autobuz si incepem sa ne plimbam prin zona rezidentiala misto a orasului.

Chiar si aici sunt o gramada de grafitti.

Tot plimbandu'ne ajungem intr'un parc. Imi descopar calitatile paterne.

Insa parcul asta are altceva interesant - este Cismigiul Buenos Aires'ului.

Razboiul Malvinelor este mult mai prezent in viata de zi cu zi a Argentinei decat mi'am putut inchipui. Au trecut aproape 20 de ani, iar piata centrala a Buenos Aires'ului arata asa.

Ce ne'a surprins cel mai tare este ca astia au pus poza lui Mateo in reclamele pentru telefoane.

Estancia

Dupa doua de mers cu autobuzul din Buenos Aires, ajungem in San Antonio de Areco. Vali a descoperit ca poza gaucho-ului de pe coperta ghidului Argentinei facut de ziarul Adevarul este chiar din San Antonio de Areco, poate chiar din estancia unde o sa mergem noi. Ne cazam la hostel Gaucho - se putea altundeva - si ne indreptam spre estancia Cinacina.
 

Cind ne apropiem de case, un fundulet saltaret imi atrage atentia. 2 secole de tango au facut ca una chica argentina sa nu poata sta pe loc linistita, traditia o obliga sa fie provocatoare. I-am facut poza mai tarziu, cand ma instruia cum sa calaresc.

 

Discutiile cu Martina se impotmolesc repede - oricat de frumosi sunt ochii ei, are doar 14 ani, dar are ceva care mi se pare cunoscut. Apare si bunica-sa care se baga repede in vorba si incepe sa ii explice glumele mele. Tot nu intelege ce zic, asa ca o abandonez si continui sa vorbesc cu bunica-sa care innebuneste de fericire cand afla ca suntem romani - maica-sa e din Focsani, dar ea nu mai stie nici un cuvant romaneste. De asta mi se parea familiara Martina, este 1/16 moldoveanca de-a noastra. Mai stau un pic de vorba si fac un calcul rapid - 14(Martina)+80(bunica-sa)=94. Impartit la 2 face 48. O varsta frumoasa, exact cand femeia ajunge la maturitate. Plec sa beau.

Ma intalnesc cu Juan Emanuel. Este traducatorul, sufletul estanciei. A avut 2 neveste - una americanca si un frantuzoaica, un hostel in Barcelona si a trait de la 20 pana la 30 de ani la Hollywood caruia el ii zice Follywood. Ne descoperim o pasiune comuna pentru Monty Python, Pulp Fiction, Shakespeare si The Big Lebowski, asa ca urmatoarea jumatate de ora ne vorbim doar in replici de film si pasaje din Shakespeare - aici doar el. Eu rad tot timpul, cu rasul meu faimos. Juan Manuel e fascinat de cum rad eu si imi spune ca e un gaucho la ferma care rade la fel ca mine. Discutam in continuare - imi canta imnul Malvinelor pe care il invata toti argentinienii la 4 ani. Toti gauchos i se alatura si e un moment cam solemn. Indoctrinare 100%, recunoaste Juan Manuel, dar nu inseamna ca nu e eficienta. "Mi se ridica parul de pe mana cand il cant" - imi spune el. Pentru argentinieni insulele se numesc Malvine, celalalt nume nu se pronunta. "Dar mai exista un alt nume?" intreb  eu diplomat. Juan Manuel e in extaz. Mai bag vreo 2-3 glume din astea si incepe sa spuna tuturor ca sunt bocho, care cica inseamna ca sunt destept. Imi propun sa verific sa vad daca este vero. Google spune ca este. Martina se apropie si eu ii spun de fata cu toti sa se pastreze pura si sa ma astepte 5 ani ca o iau de nevasta. Din acel moment sunt vedeta. Juan Manuel ma invita la el acasa dupa show ca sa bem un cerveza si sa povestim. "Bine coaie" ii raspund in romana. Dupa ce afla ce inseamna coaie repeta vreo doua minute doar cuvantul asta. Cand mergeam sa ne dam cu caii, ne face gluma cu "Vali este coiul stang, tu coiul drept" si se uita smecher la mine. Cand ii spun "And you're in between" se extaziaza. Le explica celorlalti ca l-am facut dick si ca sunt destept.

Calaritul a fost exhilariting.

Prima data nu prea am stiut sa merg tare si sa manevrez calul bine, dar Martina a fost o profesoara buna - capastrul se tine cu o mana si trebuie sa biciui calul peste grumaza ca sa prinda viteza. Carlos m-a lasat sa ma mai dau inca o data si am bagat un trap spre galop destul de tare care aproape ca m-a aruncat din sa. Plec si ma intorc la grupul de calareti normali de 4-5 ori. Soy un verro gaucho.


Incepe show-ul cu gauchos. Juan Manuel face show la microfon si vorbeste un sfert din timp in franceza cu mine si cu Vali ca sa le dam nitica muie grupului de americani. Show este super tare.

Este o gaurica foarte mica pe care gaucho trebuie sa o nimereasca. Daca o nimereste fata trebuie sa il pupe:). Carlos, care este fascinat de o americanca blonda si proasta din Texas, nimereste bine si este pupat de rubia americana dos veces.

Seara, la Juan Manuel acasa mai e si un prieten de-al lui. Purtam o discutie standard intre straini - Argentina, Malvine, Romania, Ceausescu, tigani, asemanarea dintre romana si spaniola. Deja Juan Manuel nu mai mi se pare atat de spectaculos. La un moment dat il intreb pe prietenul lui care-i treaba cu discoteca locala. Asta imi spune ca treaba acolo incepe pe la tres de la manana si se termina la 6-7, dar ca sunt doar fete de 14-16 ani. Il intreb si pe Juan Manuel care imi zice ca nu a mai fost intr-o discoteca de 25 de ani, dar ca, daca vreau, sa ma duc. Prietenul lui il intreaba de ce nu imi recomanda sa ma duc daca tot nu stie cum e. Juan Manuel ii raspunde ca nu mi-a spus ca ca nu imi recomanda, dar daca ma duc, sa ma duc asa, antropologic. Se cearta ca chiorii 15 minute pe subiectul asta si prietenul lui pleaca foarte nervos. "Vezi, de-aia nu putem sa facem nimic ca popor, fiindca ne concetram si ne certam pe tampenii" conchide intelept Juan Manuel. Plecam acasa la noi, fiindca maica-sa era bolnava. Din ce am inteles, vroia sa isi lase casa pe care abia o construise si sa se duca in Antartica cu un norvegian. Sper sa isi gaseasca linistea si pacea.

La estancia erau si 2 lame.

Continuam in Buenos Aires

Deoarece evenimentele prezentate mai jos s-au intamplat ieri, iar de ieri s-au intamplat multe este posibil ca evenimentele de mai jos sa nu fie in ordine cronologica. Sa-i dam drumul.

La un moment dat, parca la amiaza am ajuns in bodega din cartierul nostru unde am mancat. Acolo era o chelnarita foarte vioaie, de vreo 45 de ani - am aflat treaba asta azi, care avea o burta mare. Mi-a fost jena sa o intreb daca este gravida, ca poate era doar grasa, mai ales ca azi mi se adresa cu "Mi amor". S-a minunat si ea si celalalt ospatar cand m-au vazut ca bag ardeii iuti unul dupa altul si le cer sa imi aduca mai piperati. Cand m-au intrebat de unde vin si le-am zis Oltenia au dat din cap din nou si mi-au spus sa vin peste 4 zile cand ardeii o sa fie si mai iuti. "Ba, baieti" le-am spus eu "va dau 2 saptamani, fiindca voi nu intelegeti ce inseamna oltean". Au dat din cap a mare mirare si au promis ca ma asteapta.

Cam cum vedeti voi mai sus arata carciuma unde am mancat noi.

La inceput am prins-o printre sticle, dar deoarece femeile aici nu sunt sfioase, mi-a cerut imperativ sa ii fac o poza in care sa se vada bine. Si i-am facut-o.

Mai pe seara, mergeam cu Vali pe malul unui chei, din Buenos Aires, bineinteles. Din experienta mea personala, am observat ca lucrurile in viata se leaga. De exemplu eu am vazut acum vreo 3 saptamani un film cu Morgan Freeman si cu un tren deraiat. Singurul lucru interesant pe care l-am aflat din acel film a fost ca exista pe lumea asta un bar numit Hooter's. Bineinteles ca acel lucru nu l-am realizat pe moment, ci abia ieri, cand plimbandu-ne noi agale pe malul docului nr 3 am observat barul mai sus amintit. In poarta lui statea o fata care incerca sa isi scoata sanii afara.

Nu trebuie sa fiti niste magari si sa intelegeti ceva aiurea de aici. Fata chiar avea foarte mult bun simt si faptul ca lucrezi acolo nu inseamna ce credeti voi.

Ne continuam plimbarea pe malul digului nr 3. La un moment dat observa o tipa interesanta, cu sanii mari. Ma gandesc sa intru in vorba cu ea, dar atentia imi este distrasa de un punker de 3 ani. M-am bucurat ca nu am intrat in vorba cu doamna interesanta in fundal, fiindca punkerasul era insotit de un baietas de vreo 120 de kilograme, aparent, sotul ei. Cand l-am intrebat daca pot sa ii fac o poza copilului, acesta si-a intrebat sotia cu cea mai submissive voce din lume. Dragostea asta....

Ne continuam plimbarea pe malul raului si ajungem intr-o zona cu blocuri foarte inalte.

Blocurile pe care le vedeti voi pe fundal nu sunt cladiri de birouri, ci blocuri de locuinte, cu garduri, camere video, paznici, bariere. In aceste blocuri stau albii care isi arata astfel statutul lor social si probabil dispretul fata de celelalte clase. Ce mi s-a parut interesant este ca la umbra acestor blocuri stau vreo 30 de dughene ambulante ca mai sus, de unde am si mancat de altfel la un pret convenabil - ditamai friptura de porc doar 13 pesos = vreo 2.5 Euro. Vali comenta ca Buenos Aires e nimic pe langa ce o sa vedem in Brazilia, dar sa nu anticipam.

Deoarece America Latina este o tara in care oamenii spun ce simt si ce cred, iar grafitti-ul este o forma foarte buna de exprimare, de ce sa nu te exprimi.

Bineinteles ca razboiul din Malvine a lasat urme adanci in Argentina, muuult mai adanci decat in Anglia.

Sunt super multe steaguri afisate in Plaza Mayo care spun ca veteranii si onoarea au fost uitate.

Si, ca sa incheiem intr-o atmosfera argentiniana, va prezint o poza cu doi dansatori de tango de pe malul digului nr 3. Din pacate nu i-am putut urmari prea mult, fiindca Vali a zis ca o sa ii vedem mai tarziu. Dar lucrurile nu asteapta dupa noi, bai Vali. Cand ne-am intors noi, 5 ore mai tarziu se plictisisera sa ne astepte si plecasera.

 Azi ni s-au mai intamplat lucruri, dar va povestesc maine. Mai mergem in San Antonio de Arecco, intr-o estancia, sa calarim si sa mancam carne de vita.

 

Buenos dias Buenos Aires

Ieri dimineata am ajuns in Buenos Aires dupa un zbor de 12 ore peste Atlantic. Mai stau si acum si ma mai gandesc din cand in cand ce curs a luat viata mea si ce fac eu acum si mi se pare cateodata ca nu sunt eu. Ok, destul cu efuziunile sentimentale.

Cand am iesit din aeroport ne-a lovit un aer umed si cald. Era destul de innorat si chiar a inceput sa ploua dupa vreo 20 de minute. Puteam sa merge in oras cu busul public sau cu o linie particulara. Niste oameni de bine ne-au sfatuit sa luam linia particulara daca nu vrem sa fim jefuiti. Fiindca nu vroiam sa fim jefuiti am luat-o. Dupa ce mi-am pus bagajul jos si ne-am luat locurile in bus, am coborit sa iau o apa. Nu stiu de ce, ma uit in jos dupa ce cobor din bus si vad o husa de mobil si un mobil. B-a-g-a-m-i-a-s, e al meu. Il iau repede si ma gandesc ca tengo suerte. I´m giving a hard time to my angel.

Plecam in sfarsit spre oras, exact la timp - am ajuns la bus de la cumpararea apei cu 5 secunde inainte sa se inchida usa. Era cam nasol sa raman in aeroport aiurea si imi dau seama ca viata mea cu mine e o aventura constanta. Intram pe o autostrada larga, unde vad si 2 Dacii vechi :D. Camioanele sunt diferite de Europa, dar nu chiar atat de rupte ca in Moldova. Intram in oras - blocuri de 12-14 etaje si de 4 etaje. Sunt subtirele si elegante - sunt totusi in patria tangoului. Nu pot sa pun Buenos Aires in nici o categorie, dar clar imi place. Este un melanj de cladiri si un melanj de oameni cum nu am mai vazut pana acum niciodata. Oameni de la cei mai albi pana la cei mai colorati, de la cei foarte inalti pana la cei foarte mici. Si toti traiesc impreuna si nu par sa se urasca. Exact cand ma gandeam la lumea minunata in care am pasit, vad o masina de politie - Comisaria, oprind un autobuz. 2 tineri foarte agitati coboara din masina impreuna cu 3 politisti si urca in bus. Coboara de acolo cu un metis caruia politistii ii pun catusele. Asistam in direct la prinderea unor hoti. Mai aduc inca 2 colorati din bus, iar eu ma holbez entuziasmat. Ii zic lui Vali sa faca niste poze, dar Vali este cam speriat. Hotii sunt pusi la perete si ii cauta peste tot. E bine ca politia isi face datoria, dar nu as vrea sa ma intalnesc cu baietii aia noaptea.

Am mancat o fripturica in centrul orasului, iar Vali un peste, ca e vegetarian. Celebra friptura argentiniana e buna, dar nu extraordinara, si un pic cam scumpa - 50 de pesos = 10 Euro. Restaurantul arata OK, nici prea scump nici prea ieftin. O sa cautam chestii mai ieftinele de acum incolo.

Cartierul in care stam noi este exact unde incepe zona dubioasa - cu baietasi in bermude si la bustul gol care freaca duda la colt de strada. I-am vazut acolo cand am plecat spre centru la 11 dimineata si tot acolo erau la 4 cand ne-am intors. In timpul zilei par OK. In timpul noptii, poate se gandesc cum crede si spera Vali ca gandesc - 'Hai sa ii lasam pe astia doi in pace ca poate ala mic stie Karate'. Desi eu nu prea cred ca gandesc asa.

De la 4 dupa-amiaza am bagat 16 ore de somnic pana azi dimineata la 8.

Va pup.

Ce urasc eu acum

Acum 2 minute mi-am dat seama ce urasc eu cel mai mult. Nu-i urasc pe tigani, sefi, partenerii de trafic, romanii din strainatate care nu vor sa mai vorbeasca romaneste ca sa nu dea alti romani de ei. Ii urasc pe barbatii care se considera cool si sunt scarbiti de aproape toate lucrurile din lumea astea. Am avut un exemplar din asta si in liceu. Discutam cu el o data si asta mi-a zis ca eu as putea fi foarte OK daca as fi mai blazat. El era un om blazat cu niste accese de entuziasm care oscilau intre dementa si pasiune si pe care si le privea el insusi cu condescendenta. Ramanea blazat si in entuziasm. Dar in liceu e vital pentru supravietuirea ta sa fii cool.

Care-i treaba cu Blazatul ? Pai, este misogin, face din bautul berii o religie, uraste hipstarii, injura inutil. Fute incredibil de mult, dovedind ca are dreptate sa fie misogin - el le zice proaste si ele vin buluc. In State li se zice Frat Boys. La noi varful de lance este piticigratis.com. Omul asta are cea mai trista existenta. E mai de plans decat un copil somalez cu SIDA. Ce ma uimeste cel mai tare este ca retardatii astia blazati fac rating. Fiindca la fiecare postare a lui are 200 de comentarii in cateva ore dupa ce scrie. Si mai e si impresia cretina pe care o raspandesc ca totul e gresit peste tot - fiindca le pute totul. Fazele prin care treci in relatia cu ei sunt urmatoarele: 

1. Admiratia - Bai, dar ce destept e omul asta! Ia uite ce spirit de observatie are el.

2. Confuzia - Stai un pic, ieri spuneai ca astia care beau sunt alcoolici, iar azi spui ca stiu sa se distreze. Pai nu te contrazici? O sa iti zica ca e vorba de masura la bautura. Maine o sa contrazica si argumentul asta.

3. Enervarea - Bai futu-te-n gura de carcotas nevrotic, du-te si fa-te critic literar si lasa-ma.

How are you?

My whole life I’ve been a fraud. I’m not exaggerating. Pretty much all I’ve ever done all the time is try to create a certain impression of me in other people. Mostly to be liked or admired. It’s a little more complicated than that, maybe. But when you come right down to it it’s to be liked, loved. Admired, approved of, applauded, whatever. You get the idea. I did well in school, but deep down the whole thing’s motive wasn’t to learn or improve myself but just to do well, to get good grades and make sports teams and perform well. To have a good transcript or varsity letters to show people. I didn’t enjoy it much because I was always scared I wouldn’t do well enough. The fear made me work really hard, so I’d always do well and end up getting what I wanted. But then, once I got the best grade or made All City or got Angela Mead to let me put my hand on her breast, I wouldn’t feel much of anything except maybe fear that I wouldn’t be able to get it again. The next time or next thing I wanted. I remember being down in the rec room in Angela Mead’s basement on the couch and having her let me get my hand up under her blouse and not even really feeling the soft aliveness or whatever of her breast because all I was doing was thinking, ‘Now I’m the guy that Mead let get to second with her.’ Later that seemed so sad. This was in middle school.

Nu e scris de mine. Nu e nici Orwell, nici Dostoievski. L-am salvat pe desktop si il citesc din cand in cand.  E din Good Old Neon, a short story in Oblivion. Am avut un soc cand l-am citit prima data, fiindca mi s-a parut ca ma regasesc aici si I was exposed. Dar, dupa ce m-am gandit un pic, am ajuns la concluzia ca nu sunt chiar asa, ca aproape nimeni nu e chiar asa si chiar daca esti asa, macar faci lucruri bune ca sa impresionezi oameni. Cat de rau poate sa fie? Btw, tipul care a scris treaba de mai sus - David Foster Wallace - s-a sinucis. 

I wanna be a billionaire

Acum ceva timp eram cu fostii colegi de la fosta firma la o bere. Era un bar normal, iar noi beam si criticam greselile strategice facute de patronul firmei care facea o caruta de bani, dar ar fi putut sa faca mult mai mult daca ne-ar fi ascultat noua sugestiile. Dar nu le asculta, asa ca facea doar o caruta de bani. La un moment dat se aude melodia aia cu I wanna be a billionaire. La o masa langa noi erau 3 fete, doua dintre ele ok si una grasa. Acum, nu vreau sa credeti ca as fi vreun nesimtit, magar sau mai stiu eu ce care apreciaza o femeie doar dupa aspect. Fiindca in viata conteaza si sufletul, caracterul si multe alte chestii. Dar ideea e ca dintre toate 3, doar grasa a inceput sa cante ostentativ melodia. Daca as fi vreun psiholog sau vreunul care se pricepe sa analizeze oamenii as putea sa gasesc niste motive pentru care doar ea a cantat. Pe mine, ca simplu cetatean, m-a enervat pur si simplu. Melodia, cantaretul si publicul care gusta asemenea cacaturi mi se par demni de chinuri groaznice. Iar eu, ca simplu cetatean, am simtit nevoia sa iau atitudine. Asa ca am zis tare: "Melodia asta are un succes enorm la toti prostii si taranii." Spre marea mea multumire, s-a oprit din cantat, ca sa nu para taranca sau proasta.

Arc peste timp. Dupa o perioada eram cu niste prieteni prin oras. Deoarece eu simt nevoia sa ma dau destept tot timpul si sa raspandesc in jur invataturi de viata, experiente si pilde am povestit intamplarea de mai sus . O fata care ma simpatiza pe mine nu a zis nimic, dar celelalte m-au facut cu ou si cu otet. Ca nu ma gandesc la sentimentele grasei, ca nu e vina ei ca e grasa, ca fiecare om are dreptul la opinie, stiti si voi, genul de cacaturi citite in Cosmopolitan si Constitutia Americii. Am incercat sa le explic eu niste chestii, dar erau asa pornite ca pana la urma am lasat-o balta. Un prieten mi-a explicat ca sunt un badaran si ca nu se vorbeste asa  de fata cu niste femei, chiar daca nu doresti sa le futi. In tot acest timp, in capul meu se invarteau niste ganduri:

1. Exista intr-adevar o fratie sau sorority a femeilor. Care le face sa sara una pentru alta cand le faci grase. Trebuie sa testez daca tine acest sorority si daca le faci urate sau proaste. Fiindca e clar ca tuturor le e frica sa nu ajunga grase, dar frumoase si macar neproaste se cred toate.

2. Lumea asta nu e asa de rea, daca niste femei pot sa sara in apararea altei femei fara sa o cunoasca.

3. Faptul ca ai o inima buna nu inseamna ca ai gusturi muzicale bune.