Medellin

Ma indreptam spre Medellin cu urmatorul bagaj informational in cap:

1. Cele mai frumoase femei din Columbia sunt aici, atrase in aceasta metropola de perspectiva unei vieti usoare alaturi de narcotraficanti.

2. Medellin era locatia celebrului cartel din Medellin condus de Pablo Escobar.

3. De fiecare data cand auzeam acest cuvant se producea in capul meu un vartej lingvistic si aparea numele Medelin Voicu si melodia cu Eu sunt Aladin, Aladin, hai fetito...mai departe e urat si nu zic ca poate citesc si copii.

In statia de bus ne-am intalnit cu Vinu, un indian cunoscut pe plantatia de cafea, asa ca mergeam cu un indian englez spre un oras care purta nume de indian roman.

Cum stateam eu linistit pe WC-ul hostelului din Medellin aud un zgomot teribil. Frate, sa vezi ca astia se impusca pe afara, e minciuna ca au terminat-o cu narcotraficantii si cu guerillele FARC, bine ca sunt aici in siguranta. Cand ies eu sa cercetez situatia vad ca de fapt Vinu a trecut prin geamul care constituia fatada hostelului. Era un geam de 2.5 metri inaltime si 4 metri latime si destul de gros. Vinu nu avea decat o mica zgarietura pe mana. Karmatic rau. Se stransese lume ca la balamuc si Vinu asta le explica situatia in engleza, ca nu stia spaniola, si dadea vina pe ei ca geamul era prea curat si el nu l-a vazut cum s-ar fi intamplat daca ar fi fost macar un pic murdar. Un cetatean care vindea droguri in fata hostelului ii sare in ajutor si spune ca nu e prima oara cand se intampla dar este potolit repede fiindca prima oara fusese un caine. Cu tehnicile mele de negociere l-am ajutat sa plateasca doar 100.000 de pesos columbieni si nu 500.000 cat costau geamul si instalarea. E bine.

Mergem sa facem o tura de oras. Cladiri frumoase si femei incredibil de frumoase. Adica, inclusiv femeile de 40-50 de ani care aratau foarte bine. Mergem sa mancam, cu probleme normal, fiindca acum sunt 2 vegetarieni - W-ul format din Vali si Vinu. Vinu e vegetarian chiar din nastere, fiindca in statul din India in care s-au nascut parintii lui toti sunt vegetarieni. Au vaci, dar nu le mananca, se inchina la ele. Gasim un loc, mancam, si observ 2 fete, una cu niste ochi incredibil de frumosi. Si cand se duce sa ia mancarea le atrag atentia baietilor : "Look at her, beautiful eyes, but she walks like a cow". Spiritual ca de obicei. In engleza, tare, ca astia pe aici vorbesc doar spaniola. Interesant este ca 15 minute mai tarziu fetele trec prin fata supermarketului unde il asteptam pe Vali si incep sa comunic cu ele. Se aseaza confortabil la discutii si am un moment mai problematic cand una dintre ele, cea care nu avea ochi incredibil de frumosi imi spune ca vorbeste ceva  engleza dar eu sunt stapan pe situatie si decid sa nu ii testez nivelul.. Ce facem Vinule, le scoatem pe fete la o bere sau un ice-cream? Vinu, teribil de impresionat de mine, zice ca sunt prea mici - au 20 de ani dar arata de 16 si ca vom gasi in discoteca o caruta de columbience frumoase care abia asteapta sa cunoasca un individ frumos, scund si cu gura mare si un indian timid si vegetarian. Plecam spre hostel eu cu impresia ca o sa fie foarte bine diseara si Vinu cu impresia ca sunt super meserias cu femeile. Viitorul ne-a aratat ca ambele supozitii au avut punctele lor slabe.

Cum sunt discotecile in Medellin? Pai e asa - mese, scaune, mese, mese, mese si grupuri de 3-4 femei cu un barbat sau singure dansand in jurul mesei. OK, mai erau si mese doar cu barbati dar nu prezentau interes pentru noi. In prima locatie am crezut ca e ceva tematic, dar dupa 4 cluburi mi-am dat seama ca e traditia locului. Nu interactioneaza masa cu masa, dar eu, fire aventuroasa, ma duc sa investighez. Dupa 1 minut de discutie cu o domnisoara, individul care era cu ea la masa se interpune intre mine si ea. Asa, fara sa zica nimic. Nu stiu daca ma intelegeti. Pur si simplu s-a ridicat de la locul lui si s-a interpus intre mine si medellineza. Mala onda. Eu cred in chestia asta, asa ca ne regrupam si pornim spre o locatie unde avem discutii si facem analize de caz pe situatia prezenta. Cam ca-n liceu, daca va aduceti aminte.

In fata hostelului este trafic pe fata de marijuana si cocaina. Opresc masini, motoare si iau pungi. Am vazut cum a luat unu o punga de jumatate de kilogram cu un praf alb si nu cred ca era zahar pudra. Deci chestia aia ca au eradicat traficul de droguri hmmm....sunt cioace. Doar ca acum sunt low profile.

La o discutie cu un australian capatam niste inside infos. Barbatii de aici au bani, bani calumea chiar. Asa ca pentru localnice e mult mai bine sa se combine cu unul de aici care are si bani si eventual o ia si de nevasta, decat sa tot umble dupa gringos cum fac alte sud-americance. Fiind incheiat capitolul cu amorul ne concentram pe celalalt punct de interes de aici - Pablo Escobar.

Domnisoara care ne face turul are o parere destul de proasta de Pablo, dar soferul a lucrat pentru Pablo 28 de ani. Mai ai bre ceva bani?, ca te vad ca lucrezi ca sofer acum si nu pare hobby. Omul sincer, recunoaste ca a castigat multi bani, dar ca asa cum au venit asa s-au si dus. Turul uneia dintre casele lui Pablo ne este facut de nepotul lui Pablo - Nicolas.

Cand vine la un moment timpul intrebarilor, ma gandesc sa intreb ceva interesant, asa ca il intreb daca a omorat pe cineva in viata lui. Avea vreo 45 de ani deci cand era cartelul in floare, prin anii '90, avea vreo 20 si putea sa faca ceva damage-uri. Argentinienii care erau cu noi in tur si Vinu ingheata cand aud ce am intrebat dar Nicolas e tranquillo - probabil a mai auzit intrebarea de zeci de ori. Asa ca imi raspunde cu o parabola - daca inghesui un sobolan intr-un colt si incerci sa il omori, nu e normal ca sobolanul sa se apere? Ba da, ii raspund eu, dar nu mai zic ca e ciudat ca se compara cu un sobolan. Mergem mai departe si ma gandesc sa fiu chill si sa zic doar chestii pozitive fiindca la  un moment dat ne comunica ca are arme in case si ca au avut o lupta cu politia care a incercat sa intre fara mandat in curtea lor.

Asta e masina cu care a inceput Pablo traficul de droguri. Motorul e modificat - 150 CP la o masina ca asta  in anii '70, insemna ca lasa in spate toate masinile de politie.

Fordul este masina lui Pablo din anii '90. Este modificata - geamuri blindate, cauciucuri speciale. Daca va uitati atent vedeti o urma de glont in geamul din dreapta.

Motorul lui Pablo - Harley normal.

Pablo si latura lui artistica.

Mama lui Pedro.

Ghida si Vinu si mai jos ghida. Bunuta, zic eu.

Ascunzatoare secreta in care se ascundeau candaveau loc razii ale politiei.

Bicicleta tatalui lui Nicolas - fratele lui Pablo. A castigat si ceva curse cu ea se pare. Era specialist in sisteme de securitate:D, el construia toate sistemele de securitate din casele lui Pablo.

Vila lui Pablo.

Tatal lui Nicolas.

Nicolas la masa, incercand sa ne vanda poze cu 10 USD bucata, bani care cica s-ar duce la o fundatie pentru tratarea cancerului. N-am luat, am facut poza cu taica-su cand nu era atent, dar s-a basicat cand a vazut ca faceam poze si nu cumparam si nu m-a mai lasat sa fac poze.

Cea mai celebra poza a lui Pablo, care a facut ocolul lumii, cu el dupa gratii pentru a arata presei ca e in inchisoare.

Vila in care a fost omorat Pablo,in 1993. In momentul mortii era cel mai bogat om din lume. Ala e microbuzul cu care am facut turul.

En 1989, Forbes, la revista declaró Escobar como el séptimo hombre más rico del mundo pero recientes hallazgos han hecho ver que la venta de drogas le trajo beneficios de más de 25 mil millones de dólares por lo que llegó a ser el hombre más rico del mundo, entrando en la lista de las 10 personas más ricas del mundo.

Una dintre casele lui. Intr-o noapte, cand statea aici cu familia, a avut loc un atentat cu masina cu bomba plasata in fata cladirii de cartelul din Cali. Cladirea super bine facuta, dupa cum se vede e intreaga. Vila va deveni sediu pentru politia din Medellin. Un pic ironic, nu?

Foarte controversat, iubit de multi oameni in Medellin pentru care a construit case, dar si urat de multi care si-au pierdut rude si prieteni in razboiul drogurilor. Nicolas m-a intrebat daca mai stiu pe cineva care sa fi construit 200 de case gratis pentru oamenii saraci si l-am blocat un pic cand i-am zis ca da, e unu in Romania si il cheama Gigi Becali. Si-a notat si sunt curios daca il va mentiona in Gigi in tururile viitoare.

Imagine bonus.

Finca cafetera cerca de Manizales

Sa vii in Columbia si sa nu incerci cafeaua la mama ei este o nebunie. Asa ca din Bogota am pus cap compas pe o finca cafetera din Manizales. Asta e in el triangulo del Cafe Pereira - Armenia - Manizales. Fiindca este temporada de lluvia si vazusem la TV si citisem si prin ziare ca au fost o caruta de alunecari de teren si din cauza conditiilor meteo 2 autobuze se ciocnisera cu o zi inainte cu un rezultat de 14 morti am luat-o pe calea aerului. Vine sa ne ia de la aeroport un country boy de 23 de ani cu un jeep. In masina, o fata care la prima vedere pare bunuta. Ca sa nu imi creez probleme intreb daca e prietena si nu e, e sora-sa. Fata de el care e bland si cu fata de hillbilly sora-sa tiene cara decidida si se poarta cam ca o printesa. Aflu si motivul - studiaza dreptul la Bogota. Sunt amandoi copiii proprietarului, dar doar ea a plecat la studii in capitala. Ne prezinta Manizales-ul, care e interesant - centrul orasului este la marginea lui. Bag glumele mele clasice, dar astia nu reactioneaza de nici o culoare. Impresia mea ca fetele de pe aici sunt cam batute in cap incepe sa se contureze. Cand el vrea sa o ia pe un drum mai scurt dar mai off-road, avocata in devenire zice ca nici nu se pune problema. Se poarta ca o sefa, nu? il intreb si el zice cu naduf ca "Ella piensa que es mi mama". Socata, fata zice ca nu e asa, vai, cum poti sa spui asa ceva, dar baiatul avea dreptate. E a naibii rau. Ajungem la finca si cand o vad mai bine si vad ca nu e vreo frumusete si mai are si fitzele astea de Scarlet O'Hara imi dau seama ca in viata e ca in viata, vorba lui Marin.

Sunt vreo 22 de grade, e racoare si bine si dupa tot frigul indurat de mine in ultima luna e ca in Paradis.

 Bem cafele de cafea de plantatie preparate de dsoara Liliana, care privind retrospectiv pare cea mai OK columbianca intalnita de mine pana acum. Iesim pe terasa unde vedem o frantuzoaica cu un tip care pare a fi prietenul ei, cu prietenul prietenului si cu un columbian care probabil ca e ghidul lor pe aici. Ne punem la povesti cu ei, ne zice pe larg de viata in timpul razboiului dintre cartelul din Medellin si cel din Cali, de faptul ca atunci cand pleca de acasa maica-sa facea o rugaciune ca sa se intoarca viu. Viata dura. Singurul lucru pozitiv al cartelelor de droguri e ca Medellin si Cali au atras multe fete frumoase din Columbia, care veneau acolo ca sa aiba viata usoara. Cica era asa - mergea narcotraficantul pe strada, vedea o pustoaica frumoasa si ii zicea Fata mea, uite banii, baga-ti silicoane, du-te la sala, cumpara-ti lucruri frumoase si ingrijeste-te pentru mine. Si fata, avand bani, de ce sa isi puna silicoane doar in sani? Isi punea si in fund cica. Fugi ma, ii zic eu, cum sa isi puna silicon in fund? Da domne, asa le placea astora. Cand am ajuns in Medellin, am vazut cateva monstruozitati din astea, cu fundul de aproape jumatate de metru. Alien curat. Dupa cateva beri - eu si cateva pahare de whiskey - ei, aflu ca frantuzoaica e de fapt viitoarea lui nevasta, dar se poarta mai rece cu el fiindca asa e firea frantuzoaicelor si lui ii place asa ca se completeaza. Adica el o iubeste si ea e frantuzoaica cu el. Mi-a mai povestit si ca a dat de cateva ori de manifestatii de neonazisti prin Columbia, care scandau moarte negrilor si Heil Hitler si aveau pielea mai neagra decat a lui. Baiat bun asta, dar cred ca viitoarea lui o sa i-o cam puna de un menage a trois, quatre, cinq, etc. Luat de entuziasmul whiskey-ului imi zice ca trebuie neaparat sa iesim la o bere prin Bogota cand ma intorc acolo. Luat de entuziasmul berii ii zic ca ne vedem sigur. A doua zi nici unul dintre noi nu a mai zis nimic de treaba asta:).

Asa. A doua zi dimineata am facut turul fincai. A fost divertido cum el señor gerente ne explica modul de preparare a mancarurilor locale si dupa aia intreba Asa e Liliana? Si Liliana raspundea din bucatarie Si Señor. Ma rog, poate cand o zic nu pare asa de divertido, dar daca erati acolo vi se parea. Mie mi s-a parut. Ne-a facut prezentarea tipurilor de cafea, modul de preparare, tarile producatoare, etc etc. Dupa aia am mers intr-un tur si am vazut si eu cum arata planta asta care produce cafeaua.

Depozitul de cafea si cum prepara ei e interesant, probabil te impresioneaza daca esti in business, dar casa proprietarilor, hm, m-am gandit la ea ca o optiune pentru o casa de vacanta.

Am mai vazut si un paun pe care l-am sacait si am dat cu pietricele in el pana s-a enervat.

Iar cand am plecat de acolo, ne-am intalnit cu Vinu in statia de bus spre Medellin. El fusese cu noi la finca pe toata perioada cat am stat acolo dar nu am vorbit cu el atunci, fiindca sunt nebun si nu vorbesc decat cu localnici sau cu europeni care mi se par interesanti. La prima vedere nu mi s-a parut prea cine stie ce. Vinu e un indian ras in cap care e nascut in Londra, e contabil, a tras de fiare vreo cativa ani dar s-a lasat acum, da note femeilor si e fascinat de ele. El m-a convins sa ma rad in cap. Fiindca Vali a plecat spre tara, acum o sa bantui pe aici cu el.

Columbia, Bogota

Ce stiti voi tovarasi de Columbia? Hai sa va zic eu ce stiti. Daca sunteti barbati stiti ca am jucat cu ei in '94, in State, cand aveam si noi nationala de fotbal si ca i-am batut cu 1-0, cu golul de generic al lui Hagi, cum zice Ioanitoaia. Il mai stiti pe Valderama fiindca avea freza aia ciudata si mai stiti ca atunci cand s-au intors acasa un fan l-a omorat pe Escobar fiindca a dat autogol in meciul cu los Estados Unidos. Cei dintre voi mai cu carte stiu ca a mai fost un Escobar, Pablo pe numele lui mic, care a inceput comertul cu coca in EE.UU si in momentul in care a fost prins de guvern s-a oferit sa plateasca datoria externa a Columbiei ca sa il lase sa iasa din puscarie. Cei care beti cafea si cititi etichetele stiti ca vine din Columbia. Daca esti trendy e posibil sa crezi ca e o marca de imbracaminte. Daca esti femeie chiar nu stiu ce stii, fiindca in discutiile mele cu femeile nu m-am gandit sa introduc subiectul Columbia. Hai ca va zic eu care e treaba.

Fiindca ma secase deja sa merg cu atatea busuri, am luat avionul de la granita cu Ecuador pana in Bogota. Dupa ploaia si frigul tras prin Quito speram la mai bine, dar stiam de la Lexy ca nu poate sa fie foarte bine, fiindca e totusi temporada de lluvia. Ne ia de la aeroport un taximetrist simpatic care ne zice diverse povesti printre care una mi s-a parut simpatica cu 2 americani care au avut escala 5 ore in Bogota si pe care i-a luat el de la aeroport si ce au facut ei in orele alea. Vremea e frumoasa - soare si caldura cat trebuie. Lexy manca cacat, ma gandesc eu, cand zicea ca o sa ploua. Mergem la hostelul recomandat de ea - Musicology, care se dovedeste a fi o varianta mai softcore a hostelului cel mai cool din lume din Ushuaia - http://macrameu.blogspot.com/2011/01/cel-mai-cool-hostel-din-lume.html si imi dau seama ca trebuia sa ma astept la asa ceva la cat de alternativa era ea. Muzica alternativa, atitudine laid-back dar nu erau totusi chiar in faza terminala ca aia din Ushuaia plus un american care mi s-a parut un dobitoc la prima vedere si care tot freca duda la hostelul ala. Cu americanul ala am povestit ulterior mai mult si era exact tipul de surfer pe care il vezi in filme - blond, bine facut, din California, vorbea cu yeah man si radea cam ca Beavis, 12 ani de jiu-jitsu si suuuuurf, normal. Nu am inteles ce cauta in Bogota si de ce nu era on the coast, dar lui ii placea si chiar se angajase la hostel in schimbul de noapte, dar l-au dat afara din job fiindca dormea in timpul programului. Am ramas cu o imagine foarte pozitiva despre el. Inca o data m-am inselat in privinta categorisirii oamenilor la prima vedere.

Nu apuc sa ies in oras ca incepe ploaia. A tinut-o asa toate cele 3 sau 4 zile cat am stat acolo:( si m-am enervat asa de tare ca nu am facut poze deloc.

Ca evenimente majore din Bogota au fost asa:

- plimbandu-ma eu pe strazi aiurea, am facut la un moment dat cea mai gresita curba la stanga. Fiindca fara sa imi dau seama am intrat in ceea ce am aflat ulterior ca se numeste Bronx-ul Bogotei. Erau numai homeless-i, drogati, betivi, dar stiti cum, sute. Toti stateau pe sub cartoane sau pe diverse banci si beau si fumau marijuana. Aveam aparatul foto la mine si geanta si eram terminat de frica iar cand a venit un drogat sa ma intrebe ce vreau am zis ca gata, am belit-o. Nu era nici un om normal prin preajma tovarasi. Am aplicat o tactica mai veche de-a mea - poarta-te ca un nebun. Asa ca m-am uit prin el, am inceput sa dau usor din cap si am continuat sa merg. Am mers asa cu privirea aia semi-loco vreo 2 minute pana am vazut 2 fete care pareau curve mai spalate. M-am gandit ca daca nu le postesc pe astea, nu o sa li se faca pofta de mine si am mai prins curaj. Strada avea doar vreo 500 de metri, dar mi se parea ca nu mai ajung la capat. Si cand ies in sfarsit, nevatamat, vad ca urmatoarea strada la stanga era pazita de armata fiindca era o institutie guvernamentala. Tare combinatie. Mi-a zis mie mai tarziu un columbian ca e foarte safe sa mergi acolo, fiindca de acolo cumpara toata lumea iarba si tin sa aiba reputatie de zona sigura ca sa nu sperie clientii. Dar asta am aflat-o ulterior.

- am vazut finala cupei  regelui Barcelona - Madrid intr-un bar de langa Bronx. Toti columbienii erau fani Barcelona. N-am stiut ca e finala cupei, asa ca am plecat dupa ce s-au terminat cele 90 de minute si era 0-0. Mi s-a parut cam nedrept ca a castigat Realul cu un gol in prelungiri al lui Ronaldo, fiindca nu jucasera nimic tot meciul si Barcelona a avut o caruta de ocazii. Dar a fost bine ca s-au razbunat in Champions League.

- mi-am cumparat o sapca de piele.

Orasul frumos, femeile frumoase dar cam plictisitoare - cel putin astea cu care am interactionat eu, oamenii in general OK. Nasol e ca pe masura ce umblu mai mult pe aici ii apreciez si mai mult pe argentinienii mei. Pe locul 2 vin chilienii la egalitate cu cei din Lima.

Cam atat.

La decadence

Astazi mi s-a intamplat unul dintre cele mai bestiale lucruri din viata mea. Brazilia o fi ea scumpa, dar pentru spalatul lucrurilor aici la hostel mi-au cerut 25 de reali (adica vreo 15 USD) pentru 3 kg de rufe!!!! In momentul ala a venit la mine o frantuzoaica care e si ea in hostel si mi-a zis - in franceza, ca sa nu inteleaga ceilalti - ca mi le spala ea de mana cu 4 reali. Dac-ar afla Sarkozy....

Prin jungla - Iquitos

Fac un pic un arc peste timp si spatiu si ajung in Iquitos. Aceasta frumoasa urbe peruana este localizata pe cursul raului Amazon, fiind recomandata in unanimitate ca locatia cu cele mai caliente fete din Peru. In aceasta urbe sunt putine masini, raritatea lor conducand la ridicarea statutului social al posesorului. Asa ca sunt o multime de mototaxi. Fiind eu familiarizat din Cambodgia cu aceasta forma de transport si aducandu-mi aminte cu duiosie de soferul nostru Sak care ne-a fost ca un fel de frate am oprit eu un baiat cu un mototaxi. Il examinez rapid si il intreb cat ne ia pe seara ca sa ne duca peste tot. Sta, se gandeste si cand il vad ca ezita ii zica ca ii dau mancare si bautura gratis pe perioada cat e in simbria noastra. Asa ca 20 de soli pe care ii propun eu i se par OK. Imi trece prin cap din cand in cand daca pot sa am incredere intr-un om pe care il cheama Omar, si ma cam asteptam din cand in cand sa arunce mototaxiul in aer, dar nu a facut-o. E bine. In seara respectiva facem un pub crawling si obositi de plimbat mergem acasa. A doua sau a treia zi mergem sa vedem jungla amazoniana. Portul de jungla mai jos si daca au ajuns sa scrie si pe barci...

Ghizii nostri - Samanta si Elix.

Boon. Ajungem pe o insula pe Amazon unde e un mic parculet cu animale. Fiind eu mai antropologic asa ma induioseaza anuntul catre Sr Morador.

Continuam spre parculetul cu animalute.

Avea 15 ani, dar stiam de la Eli si de la multi altii ca pe aici, in zilele si noptile lungi de ploaie nu prea ai nimic de facut in coliba. Adica ai, ca de asta ajung gravide la 11-12 ani. O intreb daca e mama, zice ca nu, o intreb daca are prieten, zice ca nu, deci e fata serioasa nu e vreo parasuta, o intreb daca ii place de mine zice ca da. Nu stiu daca minte si nu stiu ce inseamna la ei ca le place de cineva - ii zic ca ma intorc in 3 ani, sa faca bine sa ma astepte. Se da timida. Ma transform instantaneu in idolul lui Eli care ma crede foarte smecher cu femeile.

Inainte sa intram in parculet vazusem o scoala si aveam o obsesie mai veche sa vad o scoala peruana. Eli imi zice ca nu e timp, ca suntem pe orar - ma lasi, e America Latina, cu cioace din astea vii tu la mine, nu domne, hai nu e timp. Cedez.

Intrarea in parculet este pazita de o pasarica foarte calma in aparenta care sta fix pe poarta de intrare, dar suntem avertizati de Samanta ca devine foarte turbulenta daca i se pune pata. Si din ce motive i se pune pata? Nu stim, asa ca aveti grija. Baaa, ai innebunit?! Pai si ce facem? Pai intram calmi fara sa o tulburam. Fiind nervos ca nu ma lasase sa intru in scoala am mers pe strategia ca cea mai buna aparare este atacul asa ca am deschis atat de puternic poarta ca s-a speriat si a sarit pe gard. Who's your Daddy!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Parculetul e frumos cu atractii specifice.

Pesti astia sunt cei mai hulpavi pesti vazuti de mine. Fata de puturosii de crocodili astia erau fulger. A, de crocodilii aia mici, care erau mai rapizi decat aia mari, mi-am batut joc aruncandu-le ramurele si pietricele in tarc. Se repezeau la orice, fara sa invete deloc.

Si cam asta e parcul. Ma rog, mai era o constructie ca un post de observatie pe care isi pusesera cortul niste gringas care ne-au ignorat cand am inceput sa le urlam catre ele Chica, que tal. Proaste.

Ne intoarcem noi la barca, dar de data asta ii zic lui Eli ca eu merg sa vad scoala. Adica nu doar ii zic, dar plec spre scoala. Incepe anarhia. Copiii, in delir ca vad gringos, incep sa tipe, sa imi zica sa ne facem fotografii si culmea, nu ne cere nimeni bani.

Cu cateva zile inainte fusese El Dia de la Madre - va aduceti tovarasi aminte cum si ce mai scriati si voi de 8 Martie?

Ma uit intrebator spre domnul de la poarta care imi zice ca Intra tovarasu daca vrei sa vizitezi.  Asa ca intru in sala de clasa si copiii incep sa urle ca la balamuc.

Ne facem poze cu ei si dupa aia il intreb pe domnul invatator daca pot sa predau un pic.Preda tovarasu ca te vad calificat imi zice el. Boon. Scriu mare pe tabla ROMANIA. Stiti ce e? Intrebarea e retorica fiindca ei sunt in clasa a doua sau a treia si habar n-au asa ca le zic repede ca sa nu ii fac de ras ca e tara mea. Si fiindca invatatura trebuie intotdeauna asociata cu o rasplata imediata le zic ca ii dau 5 soli celui care imi zice capitala Romaniei. Tacere pret de 1 secunda si unul, caruia ii prevad un mare viitor, imi zice ca e Iquitos. Bravoooo babaiatule. Ma caut in buzunare, am 2 monede de 1 sol si ii inmanez viitorului Seinfeld al Peru-ului monezile. Asta le ia extaziat, isi da cu ele in cap ca sa le incerce daca sunt veridice si pleaca parca pasind pe nori. Peruanul din Lima cu moaca de gringo (limeno se zice) se intoarce cu 3 pungi de pufuleti si incep sa pierd teren in atentia copiilor. Ies afara si vad 2 babete care vindeau aceleasi prostii care se vand in toate scolile din lume - inghetate ieftine si tot felul de produse de panificatie cu succes cand esti la varsta inocentei. Il intreb pe Eli cum se cheama inghetatele. Curichi. Cat costa? 20 de centavos. Ca la poker, merg all-in si tip Curichi para todos. In 2 secunde cei 15 copii de langa mine se transforma in 70!!! A venit toata scoala. Problema nu era ca nu aveam 14 soli, ca aveam, ci ca nu aveau babele atatea curichi. Decid sa imbin utilul cu placutul si le zic ca pentru imbunatatirea relatiilor inter-sexe si pentru cresterea inteligentei emotionale o sa le dau un curichi la 2 copii - baiat si fata. Ii alegem eu si Eli si cuplurile pleaca fericite tinandu-se de mana si lingand curichiul. Mi-ar facea placere ca aceasta actiune sa puna peste ani bazele unei prietenii curate care sa se transforme ulterior in celula de baza a societatii - casnicia. Poate isi vor aminti ca totul a inceput cand acel gringo un pic loco a calcat in scoala lor. Luat de val, descopar ca impartisem toti curichii si eu nu mai aveam. Babele mai produc inca 4 ca sa rotunjim totul la 10 soli - ca le-am luat si pufuleti si alte chestii. Intru prin clase nestingherit - deja sunt o celebritate - si dau curichi si la profesoare. La poza de final, copiii ma intreaba cand ma intorc.

Le zic ca in 3 ani si plusez - tovarasi voi candida la presedintia Peru-ului iar sloganul meu va fi Curichi para todos. Astia incep sa tipe toti Curichi para todos. Delir. Chiar si babele indigene erau usor amuzate, iar corpul profesoral feminin ma soarbe din ochi. E un vis. Vis curat. Offf, plec spre barca si spre realitate. Mai strig pe drum din cand in cand Curichi para todos, dar parca nu mai e la fel.

Ajungem la lodge-ul nostru unde ma intalnesc cu cel mai serios baietel din lume si unchiul si mamicuta lui. I-am cerut sa imi dea si mie ceva dulce si mi-a dat.

 Si fiindca tripul e de doar 1 zi, cat timp se prepara mancare noi bagam o ora cu barca prin jungla. Cool, mai ales ca barcuta mea lua apa la cea mai mica miscare. Avem si un fund taiat de plastic de Inka Cola care servea ca sa arunci apa din barca cand se umple. L-am folosit din plin.

Ne intoarcem, mancam, dupa niste negocieri intense bucatareasa imi aduce o bere (630 ml) din rezerva barbatului ei. Imi cere 7 soli - in oras e 4 - ii zic ca ii dau 4 ca asta e pretul, ea imi zice ca nu lasa sub 6, hai ma femeie, lasa la 5. La final, boier, ii dau 6 soli. Negociez doar ca sa ma mentin in forma, nu o sa ii iau femeii 1 sol cu care poate sa ia...sper sa ia niste lucruri folositoare.

A mai fost si o vizita la bastinasi amazonieni care s-au prostituat pentru noi, adica au dansat, ceea ce la ei inseamna sa mergi in cerc tinandu-ti mana pe umarul celui din fata si sa urli ritmat. Am suflat si eu ca toti gringosii de acolo la tinta cu o teava in care era o sageata. A treia oara am nimerit copacul si l-am nimerit si a 4 oara. Bineinteles ca au incercat sa ne vanda masti, diverse artefacte care nu mi s-au parut ca mi-ar putea folosi la ceva si tevi de tras cu sageti - ce e interesant ca teava folosita ca demonstratie functiona dar celelalte nu mergeau. Tuberoanele folosite de noi in copilarie ca sa tragem cu cornete mi s-au parut la fel de bune.

Baietasul cu soricelul pe cap mi se parut mai smecher decat noi toti de acolo inmultiti cu 1000000000.

In rest chill - o maimuta hoata si betiva care a fost fugarita de proprietar fiindca se pare ca maimutei chiar ii dauneaza bautura

 si o anaconda.

 

Ce vedeti voi pe acolo pe jos, unde curata baiatul ala este vomitatul sarpelui care mancase oua si i se facuse rau sa tot fie plimbat de la turist la turist. Macar a vomitat pe un american. Good snake:).

 Amazonul la intoarcere - bonitoooooooooooooooooooo

Seara a fost bine, Omar ne-a arat Iquitosul. O cursa e cam 1-2 soli, el face cam 40 de soli pe zi, bani pe care ii da maica-sii fiindca tot ea a cumparat mototaxiul. Majoritatea clientilor sunt oameni care doar vor sa se plimbe si sa se racoreasca. Boem oras. Are si o prietena careia i-a platit studiile si care cica arata bine - nu stiu, ca nu am vazut-o, fiindca a avut el o prietena odata, el zice ca erau doar prieteni dar eu cred ca erau mai mult si a prezentat-o unui gringo y se fue. Baiat de treaba Omar asta.

Imagini bonus - noul meu look.