Tovarasi, m-am mutat pe www.macrameu.ro!

Ar trebui sa fii directionat automat in cateva secunde. Daca nu, te rog apasa aici.

Follow by Email

Ma ocup cu turul lumii - momentan prin America de Sud, iar dupa vedem. Probabil Asia.

miercuri, 25 mai 2011

Finca cafetera cerca de Manizales

Sa vii in Columbia si sa nu incerci cafeaua la mama ei este o nebunie. Asa ca din Bogota am pus cap compas pe o finca cafetera din Manizales. Asta e in el triangulo del Cafe Pereira - Armenia - Manizales. Fiindca este temporada de lluvia si vazusem la TV si citisem si prin ziare ca au fost o caruta de alunecari de teren si din cauza conditiilor meteo 2 autobuze se ciocnisera cu o zi inainte cu un rezultat de 14 morti am luat-o pe calea aerului. Vine sa ne ia de la aeroport un country boy de 23 de ani cu un jeep. In masina, o fata care la prima vedere pare bunuta. Ca sa nu imi creez probleme intreb daca e prietena si nu e, e sora-sa. Fata de el care e bland si cu fata de hillbilly sora-sa tiene cara decidida si se poarta cam ca o printesa. Aflu si motivul - studiaza dreptul la Bogota. Sunt amandoi copiii proprietarului, dar doar ea a plecat la studii in capitala. Ne prezinta Manizales-ul, care e interesant - centrul orasului este la marginea lui. Bag glumele mele clasice, dar astia nu reactioneaza de nici o culoare. Impresia mea ca fetele de pe aici sunt cam batute in cap incepe sa se contureze. Cand el vrea sa o ia pe un drum mai scurt dar mai off-road, avocata in devenire zice ca nici nu se pune problema. Se poarta ca o sefa, nu? il intreb si el zice cu naduf ca "Ella piensa que es mi mama". Socata, fata zice ca nu e asa, vai, cum poti sa spui asa ceva, dar baiatul avea dreptate. E a naibii rau. Ajungem la finca si cand o vad mai bine si vad ca nu e vreo frumusete si mai are si fitzele astea de Scarlet O'Hara imi dau seama ca in viata e ca in viata, vorba lui Marin.

Sunt vreo 22 de grade, e racoare si bine si dupa tot frigul indurat de mine in ultima luna e ca in Paradis.





 Bem cafele de cafea de plantatie preparate de dsoara Liliana, care privind retrospectiv pare cea mai OK columbianca intalnita de mine pana acum. Iesim pe terasa unde vedem o frantuzoaica cu un tip care pare a fi prietenul ei, cu prietenul prietenului si cu un columbian care probabil ca e ghidul lor pe aici. Ne punem la povesti cu ei, ne zice pe larg de viata in timpul razboiului dintre cartelul din Medellin si cel din Cali, de faptul ca atunci cand pleca de acasa maica-sa facea o rugaciune ca sa se intoarca viu. Viata dura. Singurul lucru pozitiv al cartelelor de droguri e ca Medellin si Cali au atras multe fete frumoase din Columbia, care veneau acolo ca sa aiba viata usoara. Cica era asa - mergea narcotraficantul pe strada, vedea o pustoaica frumoasa si ii zicea Fata mea, uite banii, baga-ti silicoane, du-te la sala, cumpara-ti lucruri frumoase si ingrijeste-te pentru mine. Si fata, avand bani, de ce sa isi puna silicoane doar in sani? Isi punea si in fund cica. Fugi ma, ii zic eu, cum sa isi puna silicon in fund? Da domne, asa le placea astora. Cand am ajuns in Medellin, am vazut cateva monstruozitati din astea, cu fundul de aproape jumatate de metru. Alien curat. Dupa cateva beri - eu si cateva pahare de whiskey - ei, aflu ca frantuzoaica e de fapt viitoarea lui nevasta, dar se poarta mai rece cu el fiindca asa e firea frantuzoaicelor si lui ii place asa ca se completeaza. Adica el o iubeste si ea e frantuzoaica cu el. Mi-a mai povestit si ca a dat de cateva ori de manifestatii de neonazisti prin Columbia, care scandau moarte negrilor si Heil Hitler si aveau pielea mai neagra decat a lui. Baiat bun asta, dar cred ca viitoarea lui o sa i-o cam puna de un menage a trois, quatre, cinq, etc. Luat de entuziasmul whiskey-ului imi zice ca trebuie neaparat sa iesim la o bere prin Bogota cand ma intorc acolo. Luat de entuziasmul berii ii zic ca ne vedem sigur. A doua zi nici unul dintre noi nu a mai zis nimic de treaba asta:).

Asa. A doua zi dimineata am facut turul fincai. A fost divertido cum el señor gerente ne explica modul de preparare a mancarurilor locale si dupa aia intreba Asa e Liliana? Si Liliana raspundea din bucatarie Si Señor. Ma rog, poate cand o zic nu pare asa de divertido, dar daca erati acolo vi se parea. Mie mi s-a parut. Ne-a facut prezentarea tipurilor de cafea, modul de preparare, tarile producatoare, etc etc. Dupa aia am mers intr-un tur si am vazut si eu cum arata planta asta care produce cafeaua.





Depozitul de cafea si cum prepara ei e interesant, probabil te impresioneaza daca esti in business, dar casa proprietarilor, hm, m-am gandit la ea ca o optiune pentru o casa de vacanta.






Am mai vazut si un paun pe care l-am sacait si am dat cu pietricele in el pana s-a enervat.




Iar cand am plecat de acolo, ne-am intalnit cu Vinu in statia de bus spre Medellin. El fusese cu noi la finca pe toata perioada cat am stat acolo dar nu am vorbit cu el atunci, fiindca sunt nebun si nu vorbesc decat cu localnici sau cu europeni care mi se par interesanti. La prima vedere nu mi s-a parut prea cine stie ce. Vinu e un indian ras in cap care e nascut in Londra, e contabil, a tras de fiare vreo cativa ani dar s-a lasat acum, da note femeilor si e fascinat de ele. El m-a convins sa ma rad in cap. Fiindca Vali a plecat spre tara, acum o sa bantui pe aici cu el.






4 comentarii:

  1. Ai grija sa nu te convinga indianul si la altceva...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa cum observ din comentariile de mai sus, felul in care mintea umana face conexiuni ramane un continuare un mister.

    RăspundețiȘtergere