A alegria não tem um fim

Ma trezesc dimineata la 7:45. Sunt in Barreirinhas - o sa va zic cum a fost pe aici, ca a fost - si ma indrept spre o plaja destul de celebra - Jericoacoara. Drumul cica este super spectaculos si dureaza cam 2 zile cu prima destinatie Paulino Neves, un satuc. Din ce am inteles din diverse discutii jeepurile pleaca la ora 9:00 din fata de la Banco do Brasil. Timp am, dar pana ma lalai eu cu mancatul, cu facutul mochilei se face 8:55. Bai, sa vezi ca pierd jeep-ul de 9 si o sa ajung sa il iau pe ala de 2 ziua. Bag sprint si ajung la 9:05 in fata la Banco do Brasil si nada jeep. Sunt abordat de diversi care incearca sa ma convinga de diverse alte trasee pana la Jeri si imi zic ca azi e sambata si jeepul de 9 a plecat la 8.   #$&/(#  de jeep si de orar pe care nu te poti baza. Ma enervez si ii reped pe toti fiindca eu vreau sa merg pe drumul meu, asa ca astia se cara. Cum ma tiganeam eu cu indivizii, apare in scena si Dai - Daisuke - un japonez care vrea si el sa ajunga in Jeri. Ii zic ca drumul prin Paulino Neves, Tutoaia, Camocim e "The Road" si Dai zice ca bine tovarasu, am incredere in matale ca te vad om serios, merg pe drumul asta. Il las sa pazeasca mochila si ma duc sa caut un jeep nou. Incep sa se stranga alti intarziati si ne facem 7, dar soferul e chitros, vrea sa fie 12 pasageri ca sa scoata banu'. Stam sa caute asta oameni in plus si in sfarsit la 11 demaram spre Paulino Neves. 

Asta a fost punctul de asteptare in fata la Banco do Brasil.

Drumul este doar nisip, lacuri si hopuri si este incredibil de frumos.

Ajungem in Paulino Neves dupa 2 ore un pic zdruncinati si ne lasa intr-o benzinarie unde cica ar opri jeepurile/microbuzele care merg catre Tutoia. Si ne punem pe asteptat.

Dupa ce asteptam vreo ora, simtim ca necesitam o bere, asa ca bagam si o bere. Vecinii de masa ne propun sa ne duca pentru doar 50 de reali pana in Tutoaia - vreo 30-50 km. Microbuzul e 5 reali ma hotilor, ne-ati vazut turisti si vreti sa va procopsiti cu noi? Plus ca bagasera o cantitate serioasa de bere, dar se pare ca aici nu e un impediment. Ne ureaza bem vindo em Brasil si continua sa bea si sa asculte muzica. Aaaa, foarte tare chestia asta cu ascultatul muzicii. Portbagajele brazilienilor au o functie foarte clara - sa duca boxe cat mai mari.

Cand ma pun sa pozez si sa filmez interiorul barului, chelnarita se ascunde repede, rusinoasa si spre suprinderea mea revine in 2 minute cu o noua bere si un biletel.

E ora 15:30, a trecut un microbuz prin fata benzinariei, dar nu a oprit fiindca nu ne-a vazut, ca ne-am luat mochilele cu noi la adapost, langa bere. Baiatul de la benzinarie ne zice ca e un concurs mare la primaria din localitate si ca toate formele de transport din imprejurimi sunt ocupate sa aduca candidati, nu mai pleaca nimic de aici. Biletelul primit de la Edvana imi arata ca populatia de aici este foarte deschisa si primitoare si ea imi confirma ca o sa fie festa grande aici. Ia zi ma Dai, ce facem, investigam situatia in aceasta localitate. Dai aproba si un brazilian de treaba ne ia in jeep si ne intoarcem in oras la Pousada Paloma - aici asa se zice la hostal - pousada, ca sa stiti si voi. Dar proprietarii, oameni cititi, optimisti si intreprinzatori l-au avansat la rang de hotel.

Asta e camera noastra.

Mancam si plecam sa dam o tura prin oras. E sambata seara si pe strada principala e lume ca la balamuc. Sunt destui care se uita la noi si comenteaza Gringo, gringo. Aici sunt niste poze din timpul zilei. Imaginati-va ca pe toate bancile, gardurile si in toate locurile posibile sunt baieti si fete care stau. Langa biserica se juca Bingo, stiu fiindca am stat vreo 10 minute sa ne vedem. Era si o slujba a doua zi dimineata, la 8, dar am fost prea obosit sa merg.

Boon, mergem la discoteca centrala. Ne marcheaza badigardu cu o carioca pe mana, intram, ne panicam un pic ca e gol, dar in 30 de minute se umple. Mda, cele mai in varsta fete au cam 19-20 de ani, iar majoritatea cam 16-17. Imi aduc aminte ce zicea cineva ca la tara o arzi pedofil, dar nu am de gand sa incerc bunatatea politiei braziliene, asa ca o sa ma rezum sa dansez si sa conversez. Daca tot e chill aleg doar tinte dificile - frumoase si care dau flit celor care le invita. Sunt singurul gringo din discoteca si fetele sunt atat de incantate ca a aparut  un roman in viata lor incat ignora faptul ca dansez prost conform standardelor braziliene. Cea mai ciudata fata a fost una care zambea foarte putin, brazilianca atipica. A fost frumos, iar la 3 noaptea se inchide locatia. Sunt destui care pleaca cu minore si nu toti sunt minori. Nu risc nimic, desi pana si in drum spre casa sunt abordat de o brazilianca draguta. 15 ani. Varsta ei si probabil si timpul de petrecut in puscarie ulterior. Ma duc sa dorm.

A doua zi ne trezim si, pe pod, in timp ce ne indreptam spre bus, opreste un nene cu un jeep care merge spre Parnaiba. Doar 25 de reali, dupa negocieri. Cool. Bagam. Uitasem, cand am fost la Internet, am vazut un baietel solid si un Superman.

Calatoria a decurs linistit, cu o singura exceptie. Cand a oprit asta pe pod ca sa vorbesc cu omul de pe couchsurfing cu care ma vedeam acolo, a trecut pe langa noi o masina cu un individ care a fluturat un pistol si a oprit la finalul podului. Soferul, panicat, urla ladrão, in 2 secunde intoarce masina si mergem la o sectie de politie dintr-o benzinarie. E totusi Brazilia, tara periculoasa conform tuturor statisticilor. 

Asta e drumul.

Medellin

Ma indreptam spre Medellin cu urmatorul bagaj informational in cap:

1. Cele mai frumoase femei din Columbia sunt aici, atrase in aceasta metropola de perspectiva unei vieti usoare alaturi de narcotraficanti.

2. Medellin era locatia celebrului cartel din Medellin condus de Pablo Escobar.

3. De fiecare data cand auzeam acest cuvant se producea in capul meu un vartej lingvistic si aparea numele Medelin Voicu si melodia cu Eu sunt Aladin, Aladin, hai fetito...mai departe e urat si nu zic ca poate citesc si copii.

In statia de bus ne-am intalnit cu Vinu, un indian cunoscut pe plantatia de cafea, asa ca mergeam cu un indian englez spre un oras care purta nume de indian roman.

Cum stateam eu linistit pe WC-ul hostelului din Medellin aud un zgomot teribil. Frate, sa vezi ca astia se impusca pe afara, e minciuna ca au terminat-o cu narcotraficantii si cu guerillele FARC, bine ca sunt aici in siguranta. Cand ies eu sa cercetez situatia vad ca de fapt Vinu a trecut prin geamul care constituia fatada hostelului. Era un geam de 2.5 metri inaltime si 4 metri latime si destul de gros. Vinu nu avea decat o mica zgarietura pe mana. Karmatic rau. Se stransese lume ca la balamuc si Vinu asta le explica situatia in engleza, ca nu stia spaniola, si dadea vina pe ei ca geamul era prea curat si el nu l-a vazut cum s-ar fi intamplat daca ar fi fost macar un pic murdar. Un cetatean care vindea droguri in fata hostelului ii sare in ajutor si spune ca nu e prima oara cand se intampla dar este potolit repede fiindca prima oara fusese un caine. Cu tehnicile mele de negociere l-am ajutat sa plateasca doar 100.000 de pesos columbieni si nu 500.000 cat costau geamul si instalarea. E bine.

Mergem sa facem o tura de oras. Cladiri frumoase si femei incredibil de frumoase. Adica, inclusiv femeile de 40-50 de ani care aratau foarte bine. Mergem sa mancam, cu probleme normal, fiindca acum sunt 2 vegetarieni - W-ul format din Vali si Vinu. Vinu e vegetarian chiar din nastere, fiindca in statul din India in care s-au nascut parintii lui toti sunt vegetarieni. Au vaci, dar nu le mananca, se inchina la ele. Gasim un loc, mancam, si observ 2 fete, una cu niste ochi incredibil de frumosi. Si cand se duce sa ia mancarea le atrag atentia baietilor : "Look at her, beautiful eyes, but she walks like a cow". Spiritual ca de obicei. In engleza, tare, ca astia pe aici vorbesc doar spaniola. Interesant este ca 15 minute mai tarziu fetele trec prin fata supermarketului unde il asteptam pe Vali si incep sa comunic cu ele. Se aseaza confortabil la discutii si am un moment mai problematic cand una dintre ele, cea care nu avea ochi incredibil de frumosi imi spune ca vorbeste ceva  engleza dar eu sunt stapan pe situatie si decid sa nu ii testez nivelul.. Ce facem Vinule, le scoatem pe fete la o bere sau un ice-cream? Vinu, teribil de impresionat de mine, zice ca sunt prea mici - au 20 de ani dar arata de 16 si ca vom gasi in discoteca o caruta de columbience frumoase care abia asteapta sa cunoasca un individ frumos, scund si cu gura mare si un indian timid si vegetarian. Plecam spre hostel eu cu impresia ca o sa fie foarte bine diseara si Vinu cu impresia ca sunt super meserias cu femeile. Viitorul ne-a aratat ca ambele supozitii au avut punctele lor slabe.

Cum sunt discotecile in Medellin? Pai e asa - mese, scaune, mese, mese, mese si grupuri de 3-4 femei cu un barbat sau singure dansand in jurul mesei. OK, mai erau si mese doar cu barbati dar nu prezentau interes pentru noi. In prima locatie am crezut ca e ceva tematic, dar dupa 4 cluburi mi-am dat seama ca e traditia locului. Nu interactioneaza masa cu masa, dar eu, fire aventuroasa, ma duc sa investighez. Dupa 1 minut de discutie cu o domnisoara, individul care era cu ea la masa se interpune intre mine si ea. Asa, fara sa zica nimic. Nu stiu daca ma intelegeti. Pur si simplu s-a ridicat de la locul lui si s-a interpus intre mine si medellineza. Mala onda. Eu cred in chestia asta, asa ca ne regrupam si pornim spre o locatie unde avem discutii si facem analize de caz pe situatia prezenta. Cam ca-n liceu, daca va aduceti aminte.

In fata hostelului este trafic pe fata de marijuana si cocaina. Opresc masini, motoare si iau pungi. Am vazut cum a luat unu o punga de jumatate de kilogram cu un praf alb si nu cred ca era zahar pudra. Deci chestia aia ca au eradicat traficul de droguri hmmm....sunt cioace. Doar ca acum sunt low profile.

La o discutie cu un australian capatam niste inside infos. Barbatii de aici au bani, bani calumea chiar. Asa ca pentru localnice e mult mai bine sa se combine cu unul de aici care are si bani si eventual o ia si de nevasta, decat sa tot umble dupa gringos cum fac alte sud-americance. Fiind incheiat capitolul cu amorul ne concentram pe celalalt punct de interes de aici - Pablo Escobar.

Domnisoara care ne face turul are o parere destul de proasta de Pablo, dar soferul a lucrat pentru Pablo 28 de ani. Mai ai bre ceva bani?, ca te vad ca lucrezi ca sofer acum si nu pare hobby. Omul sincer, recunoaste ca a castigat multi bani, dar ca asa cum au venit asa s-au si dus. Turul uneia dintre casele lui Pablo ne este facut de nepotul lui Pablo - Nicolas.

Cand vine la un moment timpul intrebarilor, ma gandesc sa intreb ceva interesant, asa ca il intreb daca a omorat pe cineva in viata lui. Avea vreo 45 de ani deci cand era cartelul in floare, prin anii '90, avea vreo 20 si putea sa faca ceva damage-uri. Argentinienii care erau cu noi in tur si Vinu ingheata cand aud ce am intrebat dar Nicolas e tranquillo - probabil a mai auzit intrebarea de zeci de ori. Asa ca imi raspunde cu o parabola - daca inghesui un sobolan intr-un colt si incerci sa il omori, nu e normal ca sobolanul sa se apere? Ba da, ii raspund eu, dar nu mai zic ca e ciudat ca se compara cu un sobolan. Mergem mai departe si ma gandesc sa fiu chill si sa zic doar chestii pozitive fiindca la  un moment dat ne comunica ca are arme in case si ca au avut o lupta cu politia care a incercat sa intre fara mandat in curtea lor.

Asta e masina cu care a inceput Pablo traficul de droguri. Motorul e modificat - 150 CP la o masina ca asta  in anii '70, insemna ca lasa in spate toate masinile de politie.

Fordul este masina lui Pablo din anii '90. Este modificata - geamuri blindate, cauciucuri speciale. Daca va uitati atent vedeti o urma de glont in geamul din dreapta.

Motorul lui Pablo - Harley normal.

Pablo si latura lui artistica.

Mama lui Pedro.

Ghida si Vinu si mai jos ghida. Bunuta, zic eu.

Ascunzatoare secreta in care se ascundeau candaveau loc razii ale politiei.

Bicicleta tatalui lui Nicolas - fratele lui Pablo. A castigat si ceva curse cu ea se pare. Era specialist in sisteme de securitate:D, el construia toate sistemele de securitate din casele lui Pablo.

Vila lui Pablo.

Tatal lui Nicolas.

Nicolas la masa, incercand sa ne vanda poze cu 10 USD bucata, bani care cica s-ar duce la o fundatie pentru tratarea cancerului. N-am luat, am facut poza cu taica-su cand nu era atent, dar s-a basicat cand a vazut ca faceam poze si nu cumparam si nu m-a mai lasat sa fac poze.

Cea mai celebra poza a lui Pablo, care a facut ocolul lumii, cu el dupa gratii pentru a arata presei ca e in inchisoare.

Vila in care a fost omorat Pablo,in 1993. In momentul mortii era cel mai bogat om din lume. Ala e microbuzul cu care am facut turul.

En 1989, Forbes, la revista declaró Escobar como el séptimo hombre más rico del mundo pero recientes hallazgos han hecho ver que la venta de drogas le trajo beneficios de más de 25 mil millones de dólares por lo que llegó a ser el hombre más rico del mundo, entrando en la lista de las 10 personas más ricas del mundo.

Una dintre casele lui. Intr-o noapte, cand statea aici cu familia, a avut loc un atentat cu masina cu bomba plasata in fata cladirii de cartelul din Cali. Cladirea super bine facuta, dupa cum se vede e intreaga. Vila va deveni sediu pentru politia din Medellin. Un pic ironic, nu?

Foarte controversat, iubit de multi oameni in Medellin pentru care a construit case, dar si urat de multi care si-au pierdut rude si prieteni in razboiul drogurilor. Nicolas m-a intrebat daca mai stiu pe cineva care sa fi construit 200 de case gratis pentru oamenii saraci si l-am blocat un pic cand i-am zis ca da, e unu in Romania si il cheama Gigi Becali. Si-a notat si sunt curios daca il va mentiona in Gigi in tururile viitoare.

Imagine bonus.

Finca cafetera cerca de Manizales

Sa vii in Columbia si sa nu incerci cafeaua la mama ei este o nebunie. Asa ca din Bogota am pus cap compas pe o finca cafetera din Manizales. Asta e in el triangulo del Cafe Pereira - Armenia - Manizales. Fiindca este temporada de lluvia si vazusem la TV si citisem si prin ziare ca au fost o caruta de alunecari de teren si din cauza conditiilor meteo 2 autobuze se ciocnisera cu o zi inainte cu un rezultat de 14 morti am luat-o pe calea aerului. Vine sa ne ia de la aeroport un country boy de 23 de ani cu un jeep. In masina, o fata care la prima vedere pare bunuta. Ca sa nu imi creez probleme intreb daca e prietena si nu e, e sora-sa. Fata de el care e bland si cu fata de hillbilly sora-sa tiene cara decidida si se poarta cam ca o printesa. Aflu si motivul - studiaza dreptul la Bogota. Sunt amandoi copiii proprietarului, dar doar ea a plecat la studii in capitala. Ne prezinta Manizales-ul, care e interesant - centrul orasului este la marginea lui. Bag glumele mele clasice, dar astia nu reactioneaza de nici o culoare. Impresia mea ca fetele de pe aici sunt cam batute in cap incepe sa se contureze. Cand el vrea sa o ia pe un drum mai scurt dar mai off-road, avocata in devenire zice ca nici nu se pune problema. Se poarta ca o sefa, nu? il intreb si el zice cu naduf ca "Ella piensa que es mi mama". Socata, fata zice ca nu e asa, vai, cum poti sa spui asa ceva, dar baiatul avea dreptate. E a naibii rau. Ajungem la finca si cand o vad mai bine si vad ca nu e vreo frumusete si mai are si fitzele astea de Scarlet O'Hara imi dau seama ca in viata e ca in viata, vorba lui Marin.

Sunt vreo 22 de grade, e racoare si bine si dupa tot frigul indurat de mine in ultima luna e ca in Paradis.

 Bem cafele de cafea de plantatie preparate de dsoara Liliana, care privind retrospectiv pare cea mai OK columbianca intalnita de mine pana acum. Iesim pe terasa unde vedem o frantuzoaica cu un tip care pare a fi prietenul ei, cu prietenul prietenului si cu un columbian care probabil ca e ghidul lor pe aici. Ne punem la povesti cu ei, ne zice pe larg de viata in timpul razboiului dintre cartelul din Medellin si cel din Cali, de faptul ca atunci cand pleca de acasa maica-sa facea o rugaciune ca sa se intoarca viu. Viata dura. Singurul lucru pozitiv al cartelelor de droguri e ca Medellin si Cali au atras multe fete frumoase din Columbia, care veneau acolo ca sa aiba viata usoara. Cica era asa - mergea narcotraficantul pe strada, vedea o pustoaica frumoasa si ii zicea Fata mea, uite banii, baga-ti silicoane, du-te la sala, cumpara-ti lucruri frumoase si ingrijeste-te pentru mine. Si fata, avand bani, de ce sa isi puna silicoane doar in sani? Isi punea si in fund cica. Fugi ma, ii zic eu, cum sa isi puna silicon in fund? Da domne, asa le placea astora. Cand am ajuns in Medellin, am vazut cateva monstruozitati din astea, cu fundul de aproape jumatate de metru. Alien curat. Dupa cateva beri - eu si cateva pahare de whiskey - ei, aflu ca frantuzoaica e de fapt viitoarea lui nevasta, dar se poarta mai rece cu el fiindca asa e firea frantuzoaicelor si lui ii place asa ca se completeaza. Adica el o iubeste si ea e frantuzoaica cu el. Mi-a mai povestit si ca a dat de cateva ori de manifestatii de neonazisti prin Columbia, care scandau moarte negrilor si Heil Hitler si aveau pielea mai neagra decat a lui. Baiat bun asta, dar cred ca viitoarea lui o sa i-o cam puna de un menage a trois, quatre, cinq, etc. Luat de entuziasmul whiskey-ului imi zice ca trebuie neaparat sa iesim la o bere prin Bogota cand ma intorc acolo. Luat de entuziasmul berii ii zic ca ne vedem sigur. A doua zi nici unul dintre noi nu a mai zis nimic de treaba asta:).

Asa. A doua zi dimineata am facut turul fincai. A fost divertido cum el señor gerente ne explica modul de preparare a mancarurilor locale si dupa aia intreba Asa e Liliana? Si Liliana raspundea din bucatarie Si Señor. Ma rog, poate cand o zic nu pare asa de divertido, dar daca erati acolo vi se parea. Mie mi s-a parut. Ne-a facut prezentarea tipurilor de cafea, modul de preparare, tarile producatoare, etc etc. Dupa aia am mers intr-un tur si am vazut si eu cum arata planta asta care produce cafeaua.

Depozitul de cafea si cum prepara ei e interesant, probabil te impresioneaza daca esti in business, dar casa proprietarilor, hm, m-am gandit la ea ca o optiune pentru o casa de vacanta.

Am mai vazut si un paun pe care l-am sacait si am dat cu pietricele in el pana s-a enervat.

Iar cand am plecat de acolo, ne-am intalnit cu Vinu in statia de bus spre Medellin. El fusese cu noi la finca pe toata perioada cat am stat acolo dar nu am vorbit cu el atunci, fiindca sunt nebun si nu vorbesc decat cu localnici sau cu europeni care mi se par interesanti. La prima vedere nu mi s-a parut prea cine stie ce. Vinu e un indian ras in cap care e nascut in Londra, e contabil, a tras de fiare vreo cativa ani dar s-a lasat acum, da note femeilor si e fascinat de ele. El m-a convins sa ma rad in cap. Fiindca Vali a plecat spre tara, acum o sa bantui pe aici cu el.

Columbia, Bogota

Ce stiti voi tovarasi de Columbia? Hai sa va zic eu ce stiti. Daca sunteti barbati stiti ca am jucat cu ei in '94, in State, cand aveam si noi nationala de fotbal si ca i-am batut cu 1-0, cu golul de generic al lui Hagi, cum zice Ioanitoaia. Il mai stiti pe Valderama fiindca avea freza aia ciudata si mai stiti ca atunci cand s-au intors acasa un fan l-a omorat pe Escobar fiindca a dat autogol in meciul cu los Estados Unidos. Cei dintre voi mai cu carte stiu ca a mai fost un Escobar, Pablo pe numele lui mic, care a inceput comertul cu coca in EE.UU si in momentul in care a fost prins de guvern s-a oferit sa plateasca datoria externa a Columbiei ca sa il lase sa iasa din puscarie. Cei care beti cafea si cititi etichetele stiti ca vine din Columbia. Daca esti trendy e posibil sa crezi ca e o marca de imbracaminte. Daca esti femeie chiar nu stiu ce stii, fiindca in discutiile mele cu femeile nu m-am gandit sa introduc subiectul Columbia. Hai ca va zic eu care e treaba.

Fiindca ma secase deja sa merg cu atatea busuri, am luat avionul de la granita cu Ecuador pana in Bogota. Dupa ploaia si frigul tras prin Quito speram la mai bine, dar stiam de la Lexy ca nu poate sa fie foarte bine, fiindca e totusi temporada de lluvia. Ne ia de la aeroport un taximetrist simpatic care ne zice diverse povesti printre care una mi s-a parut simpatica cu 2 americani care au avut escala 5 ore in Bogota si pe care i-a luat el de la aeroport si ce au facut ei in orele alea. Vremea e frumoasa - soare si caldura cat trebuie. Lexy manca cacat, ma gandesc eu, cand zicea ca o sa ploua. Mergem la hostelul recomandat de ea - Musicology, care se dovedeste a fi o varianta mai softcore a hostelului cel mai cool din lume din Ushuaia - http://macrameu.blogspot.com/2011/01/cel-mai-cool-hostel-din-lume.html si imi dau seama ca trebuia sa ma astept la asa ceva la cat de alternativa era ea. Muzica alternativa, atitudine laid-back dar nu erau totusi chiar in faza terminala ca aia din Ushuaia plus un american care mi s-a parut un dobitoc la prima vedere si care tot freca duda la hostelul ala. Cu americanul ala am povestit ulterior mai mult si era exact tipul de surfer pe care il vezi in filme - blond, bine facut, din California, vorbea cu yeah man si radea cam ca Beavis, 12 ani de jiu-jitsu si suuuuurf, normal. Nu am inteles ce cauta in Bogota si de ce nu era on the coast, dar lui ii placea si chiar se angajase la hostel in schimbul de noapte, dar l-au dat afara din job fiindca dormea in timpul programului. Am ramas cu o imagine foarte pozitiva despre el. Inca o data m-am inselat in privinta categorisirii oamenilor la prima vedere.

Nu apuc sa ies in oras ca incepe ploaia. A tinut-o asa toate cele 3 sau 4 zile cat am stat acolo:( si m-am enervat asa de tare ca nu am facut poze deloc.

Ca evenimente majore din Bogota au fost asa:

- plimbandu-ma eu pe strazi aiurea, am facut la un moment dat cea mai gresita curba la stanga. Fiindca fara sa imi dau seama am intrat in ceea ce am aflat ulterior ca se numeste Bronx-ul Bogotei. Erau numai homeless-i, drogati, betivi, dar stiti cum, sute. Toti stateau pe sub cartoane sau pe diverse banci si beau si fumau marijuana. Aveam aparatul foto la mine si geanta si eram terminat de frica iar cand a venit un drogat sa ma intrebe ce vreau am zis ca gata, am belit-o. Nu era nici un om normal prin preajma tovarasi. Am aplicat o tactica mai veche de-a mea - poarta-te ca un nebun. Asa ca m-am uit prin el, am inceput sa dau usor din cap si am continuat sa merg. Am mers asa cu privirea aia semi-loco vreo 2 minute pana am vazut 2 fete care pareau curve mai spalate. M-am gandit ca daca nu le postesc pe astea, nu o sa li se faca pofta de mine si am mai prins curaj. Strada avea doar vreo 500 de metri, dar mi se parea ca nu mai ajung la capat. Si cand ies in sfarsit, nevatamat, vad ca urmatoarea strada la stanga era pazita de armata fiindca era o institutie guvernamentala. Tare combinatie. Mi-a zis mie mai tarziu un columbian ca e foarte safe sa mergi acolo, fiindca de acolo cumpara toata lumea iarba si tin sa aiba reputatie de zona sigura ca sa nu sperie clientii. Dar asta am aflat-o ulterior.

- am vazut finala cupei  regelui Barcelona - Madrid intr-un bar de langa Bronx. Toti columbienii erau fani Barcelona. N-am stiut ca e finala cupei, asa ca am plecat dupa ce s-au terminat cele 90 de minute si era 0-0. Mi s-a parut cam nedrept ca a castigat Realul cu un gol in prelungiri al lui Ronaldo, fiindca nu jucasera nimic tot meciul si Barcelona a avut o caruta de ocazii. Dar a fost bine ca s-au razbunat in Champions League.

- mi-am cumparat o sapca de piele.

Orasul frumos, femeile frumoase dar cam plictisitoare - cel putin astea cu care am interactionat eu, oamenii in general OK. Nasol e ca pe masura ce umblu mai mult pe aici ii apreciez si mai mult pe argentinienii mei. Pe locul 2 vin chilienii la egalitate cu cei din Lima.

Cam atat.

La decadence

Astazi mi s-a intamplat unul dintre cele mai bestiale lucruri din viata mea. Brazilia o fi ea scumpa, dar pentru spalatul lucrurilor aici la hostel mi-au cerut 25 de reali (adica vreo 15 USD) pentru 3 kg de rufe!!!! In momentul ala a venit la mine o frantuzoaica care e si ea in hostel si mi-a zis - in franceza, ca sa nu inteleaga ceilalti - ca mi le spala ea de mana cu 4 reali. Dac-ar afla Sarkozy....