Tovarasi, m-am mutat pe www.macrameu.ro!

Ar trebui sa fii directionat automat in cateva secunde. Daca nu, te rog apasa aici.

Ma ocup cu turul lumii - momentan prin America de Sud, iar dupa vedem. Probabil Asia.

joi, 19 mai 2011

Sucre - una encanta

Calatorii intalniti de mine se impart in mai multe categorii. Aici o sa pun cateva si cand o sa imi aduc aminte si o sa mai intalnesc tipologii care imi plac sau ma enerveaza va zic tovarasi. E asa:

- tinerei intre 18 si 23-24 de ani. Ma intreb cand ii vad daca asa de prost eram si eu la varsta asta si cu tristete ma gandesc ca probabil ca da. Si mai nasol este cand se angajeaza in diverse firme si li se sufla in panze pentru incurajare ca tinere sperante. Cum imi zicea un om mai destupat - un tanar entuziast poate face mai multe belele intr-o firma decat unul rau intentionat. Ecologia si mediul ambient sunt religia lor fiindca Dumnezeu nu mai este la moda acum. Multi sunt vegetarieni, fiindca in capul lor sec considera ca animalele sufera cand le omori dar plantele si pestii nu. Cand cineva de pe aici este necivilizat, nesimtit, needucat sau pur si simplu batut in cap nu este vina acelui om. Acel om este OK. Este vorba, se pare, de diferente culturale. Asa este obiceiul in tara asta, ce vrei?,  sa se scuipe si sa se sufle mucii pe strada. Parerile astea tembele circula prin aer si se iau mai repede decat virusul A1H1. De citit carti nu citesc, fiindca nu au nevoie - cunosc tot ce trebuie sa citeasca, iar acum bantuie prin lume ca sa vada daca treaba e in realitate cum e in capul lor. Si normal ca e. Ca daca vrei sa vezi mori de vant in loc de balauri poti. Daca au pasiuni comune - muzici, filme, bere, fete - se poate vorbi cu ei. Daca sunt normali si cu chestiile astea sunt de evitat mai rau decat americanii.

- americanii - cand aud accent american si vad ca mai au si intre 18 si 24 de ani nici nu ma mai obosesc sa deschid discutia. Exista bineinteles exceptii de la aceasta regula - daca au studiat sau trait mai mult de 3-4 luni in Europa sau America de Sud. Am  intalnit de exemplu o americanca de vreo 23 de ani in Buenos Aires care studiase psihologia in Lima. In principiu evit psiholoagele fiindca muierile astea fac facultatea asta ca sa isi studieze depresiile sau complexele, dar fata asta era OK. Din pacate mi-am dat seama de lucrul asta doar retrospectiv.

Tovarasul Epicur zicea acum 2000 de ani ca ajungem sa cunoastem fericirea si placerea fiindca cunoastem durerea si suferinta. Dupa nervii si intrebarile ce caut eu ma in Bolivia, ajung in Sucre. Alt aer tovarasi, cu totul alt aer. Drumul a fost tranquil si am facut cateva poze la plecarea din Potosi, ca sa nu raman cu impresia ca nu am pozat pe acolo.








Si ajung eu in Sucre si vad fete simpatice, unele chiar frumoase, imbracate in haine frumoase si unele chiar mirosind a parfum. Paradis. Mergeam pe strada si era o incantare iar cand ajung in piata centrala - speachleass.








Ma informez ulterior si aflu ca Sucre a fost unul dintre cele mai vechi orase din America Latina, locatia celei de-a 4-a cea mai veche universitate de aici si fosta capitala a Boliviei. Acum a ramas aici doar puterea juridica, motiv pentru care au o strada unde sunt doar cabinete de avocati si o strada unde sunt doar cabinete de notari.






Nu cred ca am mai avut o placere mai mare ca atunci cand am intrat intr-un restaurant frumos din centru si am comandat mancare normala si un ruso blanco. Cred ca aveau si wi-fi.



Toparceanu avea dreptate cu "locuinta mea de vara e la tara si-acolo era sa mor de urat si intristare". Multi oraseni ridica in slavi frumusetea ruralitatii si a peisajelor salbatice ale naturii dar dupa aia tot la oras se intorc sa traiasca, lucru care arata o specie raspandita de oameni - idealistul practic si comod. O sa va explic alta data cine si cand a creat si introdus tampenia asta de parere in lumea occidentala si cum se numeste acest concept.

Fiind intr-o perioada de chill m-am dus sa vad si un muzeu care s-a intamplat sa fie muzeul militar. Si ne plimba soldatul ala pe acolo pe noi si pe doi chilieni sa ne arate tunuri din diverse razboaie. Domne, nu cred ca este o chestie mai deprimanta decat sa fii soldat in armata boliviana. De la independenta de Spania, din 1810, nu au mai castigat nici un razboi. Si au avut destule. Au luat bataie pe rand de la Chile in razboiul Pacificului in secolul XIX desi Bolivia se aliase si cu Peru, dupa aia au luat bataie de la Brazilia iar dupa aia au luat bataie de la Uruguay sau Paraguay. Bineinteles ca la fiecare razboi au pierdut diverse parti din teritoriu, printre care inclusiv accesul la mare catre chilieni. Glorios, nu? Nu stiu de ce se mai cheltuie bani pentru armata in Bolivia. Mai bine cumpara niste bere de banii aia. Cand le-am zis treaba asta chilienilor si am mai si inceput sa radem, desi era departe de noi, soldatul si-a dat seama si s-a carat cam nervos. Din ce am citit prin ziare, Evo Morales i-a dat in judecata pe chilieni pe la Tribunalul International si prin alte locuri acum vreo 2 luni pentru ce au pierdut acum 100 si ceva de ani. Evo asta este presedintele Boliviei, primul presedinte indigen din istoria Americii de Sud. Bravo Evo. 





Muzeul militar este construit in fosta universitate din secolul XVI. Nu stiu voi, dar eu ma innebunesc dupa tipul asta de cladiri.





Am incercat sa iesim si prin cluburi, dar puteau asa de rau, inclusiv cele de fite ca m-am dus acasa si am citit.
Maine va zic de La Paz.



4 comentarii:

  1. Bai Ioane, ce aveau aia in sticla era suc de portocale? Nu este interzis acolo? Parca laptele de lama era la moda acolo. Gresesc? AdiV

    RăspundețiȘtergere
  2. Apropos iti sta bine in postura de killer, bazooka aia te prinde bine. AdiV.

    RăspundețiȘtergere
  3. Un sentiment foarte placut de asemenea sa tragi cu ea:D

    RăspundețiȘtergere
  4. Tot ce e traditional in tarile astea e pentru turisti. Localnicilor le plac tot chimicalele cu brand. De aia Inka Kola si alte chimicale produse local sunt tot timpul mai ieftine decat Coca Cola si Pepsi. Good point made.

    RăspundețiȘtergere