2 zile am citit cu rasuflarea taiata povestea lui Kevin Weeks, un tip care a lucrat pentru mafia irlandeza din Boston vreo 20 de ani. IQ de 145, vine dintr-o familie dezorganizata dupa cum ar zice Isopescu, dar ia numai straight A's la scoala pe care bineinteles ca taica-su nu-i apreciaza. Portretul de branza buna in burduf de caine este completat de trasaturi pitoresti - tip dur, boxeaza de mic ca avea antrenament - il boxa taica-su la greu. Are un simt etic si al camaraderiei dezvoltat. Erou romantic curat. Dupa diverse intamplari interesante din copilarie si adolescenta, ca asa e copilaria si adolescenta, cu chestii haioase, se inhaiteaza cu mafiotul local si incep sa extorcheze bani de la diversi. Prima extorsiune - bai ce destepti si duri sunt astia. A doua - parca am mai citit si pagina trecuta ceva asemanator, hai ca poate se schimba mai incolo ceva in povestire. Dar nu, o tine langa cu cum se duceau ei si luau bani de la oameni si in schimb ii lasau sa traiasca. Aici m-am oprit din citit. Foarte misto e cum da vina pe un senator sau guvernator ca a facut o lege care a dat peste cap sistemul scolar si din cauza asta a ajuns Kevin mafiot. Normal ca zice ca isi asuma toata vina si ca raspunderea pentru ce a facut in viata e doar a lui, dar zice doar asa.
De citit: Daca aveti de gand sa incepeti o cariera de mafiot si nu stiti care sunt primii pasi.
Kevin Weeks - Brutal, The untold story of my life inside Whitey Bulger's Irish Mob
Treat them mean and keep them keen - popular wisdom
Dupa 6 zile de relaxare in Manaus iau barca spre Belem. Mai fusesem 4 zile intr-o barca pe Amazon intre Tabatinga si Manaus si cam aveam o idee cum e.
Nu mai ma ingrijoram ca o sa imi fure bastinasii bagajele, banii sau laptopul. Le puneam sub hamac si asta e, ma simteam ca Huck Finn pe Mississippi. Nu stiu de ce, dar pe barcile astea pe Amazon timpul intra intr-un nou ritm. Fie ca e de la leganatul barcii, de la umezeala si caldura din aer sau de la faptul ca nu prea ai ce sa faci. In primul rand bagam somn ca la balamuc. Nu cred ca am dormit asa mult in viata mea. A doua chestie observata este ca aceste barci sunt fucking boats. Te sui in barca normal si te trezesti altfel. In aproape fiecare toaleta in care am fost am vazut macar un prezervativ folosit in cosul de gunoi. Ca sa intelegeti - cam toti stateam in hamace, foarte putini in cabine. Concluzia este simpla. In al treilea rand, de la tot leganatul asta al barcii, m-am simtit tot timpul intr-o stare din asta mai intermediara, un pic high.
Cu aceste concluzii trase dupa 4 zile pe prima barca ma sui si pe asta. Ma imprietenesc cu Etienne, un francez care merge cu barca asta doar 2 zile. Suntem singurii gringos de pe barca, nici eu nici el nu vorbim portugheza, asa ca mergem doar noi doi sa bem o bere sus pe terasa barcii. Cand coboram, vecina lui de hamac ii ofera o jumatate de portocala si asa incepe o prietenie frumoasa care avea sa dureze pe toata perioada calatoriei pe barca. Vecina lui se imprieteneste cu vecina mea si mergem iar sus in 4 sa bem o bere si sa discutam despre viata in general. Eu sunt cu dictionarul si cu manualul de portugheza dupa mine si incep sa imi dau seama ca portugheza nu e asa grea - trebuie doar sa pronunt gresit in spaniola si deja incep sa fiu inteles. Etienne asta e baiat de treaba doar ca e cam ca Adi si tot comenteaza ca fetele sunt grase. Adevarul ca vecina lui era mai zdravana un pic, dar avea o personalitate placuta. Vecina mea era mai slabuta (decat a lui) si mai morena. Degeaba ii explic eu ca au existat multe standarde de frumusete de-a lungul timpului si ca ar putea sa aiba si el o viziune mai artistica ca asta este capsoman si refuza argumentele mele. Vecinele noastre sunt hotarate - dupa 2 beri ne zic ca ele folosesc mereu camisinha. In momentul ala Etienne ne anunta ca lui ii e somn si pleaca. Joyce - vecina lui - este foarte nedumerita, dar eu salvez un pic aparentele explicandu-i ca asa sunt francezii. Pleaca si Joyce si dupa 1 ora cobor si eu cu vecina mea. Ne bagam la somn, iar a doua zi dimineata Etienne imi face morala vreun sfert de ora despre efectele negative ale interactionarii cu grasele. Eu eram mai deranjat de faptul ca Joyce tot ma intreba daca o sa o iau pe vecina mea cu mine in Romania, asa ca decid sa ma afund in cultura. Ce poate sa fie mai frumos, poetic, romantic sau spuneti-i cum vreti voi decat sa stai intr-un hamac pe o barca si sa citesti in timp ce tangajul te moleseste usor, usor si cuvintele se pierd si adormi cu cartea in brate? Si asta nu o data, de mai multe ori. Ma refer ca am adormit asa de mai multe ori. Dupa cateva sarje nereusite efectuate asupra mea, eu explicandu-i ca acum sunt in etapa de citit si admirat natura, vecina mea se reorienteaza catre un localnic, lucru care ma nemultumeste doar marginal. Orisicat, datorita orei petrecute sus cu ea voi primi high-5-uri de la brazilienii de pe barca pe toata perioada calatoriei si observatii de la capitanul barcii si de la fata de la bar.
Asa e noaptea pe barca.
Si asa e ziua.
Iar asta e Amazonul.
A doua zi urca pe barca si Vinu cu un englez si cu prietena lui. Mai apar si un austriac care nu folosea scarile cand urca pe puntea superioara ci urca pe exteriorul barcii, motiv pentru care a si fost mustrat de capitan. Cu alti 2 francezi suntem o cantitate apreciabila de gringos. Joyce incepe sa imi zica amigo rumeno, enxerido, tarado. Poate fiindca nu aveam alte subiecte de comentat sau fiindca era si ea luata de spiritul special al barcii a zis aceste 4 cuvinte de sute sau mii de ori. Incepusera sa mi se plimbe in cap cuvintele astea, le ziceam si eu mereu. Dialogurile astea de mai jos le-am purtat cu ea de sute de ori. Entuziasmul ei ca si al meu de altfel vizavi de acest dialog nu scadea. Era ca flacara olimpica - nu se stingea deloc. La inceput cei din jurul nostru se uitau relativ amuzati la noi, dar dupa o perioada cred ca nu prea mai erau asa de amuzati. De unde rezulta ca nu toata lumea are simtul umorului.
Boon. Am mai bagat jocuri de carti, am mai discutat cu o femeie de 30 de ani care fusese inselata de sot si mergea sa faca avort. Nu stiu daca exista o relatie cauzala intre cele 2 evenimente. Relatia cauzala a fost doar cu faptul ca acum vroia sa se razbune si sa faca si ea aceeasi treaba, asa ca un brazilian ii tot dadea sa bea bere ca sa isi faca femeia curaj. Si si-a tot facut curaj pana a rapus-o berea si s-a dus sa se culce.
In noaptea aia am fost trezit la 4 dimineata de o fiesta.
Prima interactiune cu festa brasileira, cu boxe puse in portbagaje si cu brazilience dansand.
Lucrezi cu mine de 3 ani ma. N-ai invatat nimic. Da-te la o parte. - meserias brazilian.
Cand am ajuns la Angelica acasa situatia nu era prea buna - ii taiasera apa de vreo 2 zile si a doua zi dupa ce am ajuns eu i-au taiat si gazele. Restantele de plata erau maricele - 300 de reali la apa si 40 de reali la gaze. Cum nu m-am bagat sa le platesc, dar dus trebuia sa facem, Angelica a gasit un meserias 2 case mai incolo ca sa conecteze apa - 10 reali. Meseriasul avea un prieten pe care tot incerca sa il invete o meserie. I-a explicat pas cu pas ce trebuie sa faca, i-a dat scule, l-a supravegheat un pic ca sa se asigure ca e pe drumul cel bun si l-a lasat singur sa faca treaba. Nu sunt sigur daca a plecat ca sa nu il intimideze sau din alte motive. Ideea e ca a plecat si l-a lasat pe asta singur cu conductele. Am stat cu nenea asta si i-am urmarit tot chinul si incercarea de a stapani puterea apelor. Imi explica tot timpul ce vrea el sa faca, ce a gresit la etapa anterioara si ce dificultati intampina in prezent. Dificultatile intampinate il rapuneau de fiecare data si in circa 2 ore a reusit sa inunde o strada intreaga. In momentul ala a venit mesterul care si-a pus mainile in cap si i-a zis replicile de mai sus. Au trebuit sa sparga din asfalt, iar lucrarea incepuse deja sa capete amploare si eu eram panicat ca nu o sa avem apa sa facem dus. Meseriasul lucra maieutic cu ucenicul, intrebandu-l si explicandu-i pas cu pas ce se intampla. Prietenul, cap sec, zicea cam la 80% din chestii ca asa a facut si el si ca intelege. Doar ca restul de 20% din chestii mi se pareau dincolo de puterea lui de intelegere. A fost una dintre marile victorii ale puterii mintii umane cand au conectat tevile alea. Brasil, pais tropical - 2 oameni, 3 ore si 10 reali.
Ala cu sapca albastra este meseriasul. Celalalt este...nu mi-am dat seama ce este, fiindca nu parea foarte uman.
- Pai am facut amor prima data la 14 ani. Si la inceput aveam un caiet in care scriam cum il cheama, dar dupa ce am trecut de 30 (de barbati, nu de ani) m-am plictisit si nu am am scris. Ea e un pic melancolica iar eu un pic de "bai dar ce femeie".
- Deci, cati?
- Cred ca 100 si ceva, ca nu le-am mai tinut socoteala. Rade.
Mai tarziu imi zice ca de fapt au fost doar vreo 50. Dar caietul il mai are si acum.
Concluzia e ca cei mai multi marcam cam la aceleasi.
Ele te provoca pra mostrar que é melhor que eu
Joga todo
charme que puder pra ver se me venceu
Olha pra você com aquele jeito de quem vai te
Amar - Mais do que eu, mais do que eu
Ele sempre chega nos lugares que você está
Quer aparecer de qualquer jeito pra você
notar
Pra quem sabe ler um pingo é letra eu posso
decifrar
Seu jogo de amor também sei jogar
Quando o telefone toca você já não quer atender
Pode ser ele do outro lado pra falar com você
Não! Sou eu
Acho que é melhor você contar pra ele de uma vez
Que esse amor é todo meu eu não divido por três
Sou eu, sou eu
Sou eu quem faz amor com você a noite
Sou eu quem dá a vida se preciso for
Faz ele vê que o seu grande amor
Sou eu, sou eu, sou eu, sou eu, sou eu
Quando o telefone toca você já não quer atender
Pode ser ele do outro lado pra falar com você
Não! Sou eu
Acho que é melhor você contar pra ele de uma vez
Que esse amor é todo meu eu não divido por três
Sou eu,sou eu
Sou eu quem faz amor com você a noite
Sou eu quem dá a vida se preciso for
Faz ele vê que o seu grande amor
Sou eu, sou eu, sou eu,
sou eu, sou eu
Sou eu quem faz amor com você a noite
Sou eu quem dá a vida se preciso for
Faz ele vê que o seu grande amor
Sou eu, sou eu, sou eu, sou eu, sou eu
De fapt Botafogo - Corinthians. Aflu de la un englez care sta in camera cu mine ca in seara asta e meciul si ca merge impreuna cu patronul hostelului si cu prietenii lui. E bine ca patronul hostelului unde stau acum nu incearca sa ne bage pe gat diverse excursii si tururi, dar nenea e atat de lenes incat nici nu ne zice ca exista excursiile astea, trebuie sa il intrebam noi. Maine o sa fac un trip intr-o favela. Am aflat tot de la englez de turul asta, fiindca Jacques sta tot timpul pe Facebook si pe net, iar nevasta-sa se ocupa cu curatenia si cu alte treburi de femei intr-o casa. Ma rog, sunt la inceput in treaba asta cu turismul - 6 luni, sunt foarte amabili si de treaba, dar parca nu se agita asa tare sa faca bani. Desi mi-a explicat niste teorii cum ca din turism trebuie sa faci bani din orice. Dupa care s-a intors la Facebook.
Ma duc sa imi iau bilet la meci. Nu e mult - 20 de reali, mai mult o sa coste transportul cu un van catre stadion - 40 de reali dus-intors. Trec si pe la magazinul clubului sa vad cat costa un tricou si cand fata imi zice 130 de reali incep sa rad. Pai sa ai un club cu un nume ca sa asta si sa ceri 130 de reali pe un tricou?! Plus ca imi place mai mult cum suna numele Corinthians si macar stiam de club ca exista inainte sa ajung aici. Merg spre stadion 35% tinand cu Corinthians. Restul e expectativa, le dau o sansa si celor de la Botafogo.
Stadionul nu e mare si din ce aflu de pe tabela de marcaj suntem cam 10.000 de spectatori. Atmosfera super linistita, am trecut printre fanii celor de la Corinthians, toti din grupul meu cu tricouri cu Botafogo si nu s-a intamplat nimic. Nici nu s-au uitat la noi.
Mergem spre locurile noastre, alese de Jacques langa poarta celor de la Corinthians din prima repriza.
Intra echipele pe teren.
Dupa cum ar zice Ioanitoaia, in prima repriza dominatie sterila a celor de la Botafogo. Ataca mult pe flancuri, iar astia de la Corinthians se apara pe 2 linii foarte aproape de poarta lor. E greu de tot de trecut de ei. Toti fanii de langa mine urla, tipa. Toti arunca cu Filho de puta, Puta que Pariu, Caralhu catre arbitri, jucatori adversi. Momentan jucatorii proprii sunt incurajati, iar antrenorul este lasat in pace. Sunt doi indivizi prin apropierea mea care aproape fac atac de cord la fiecare atac al celor de la Botafogo. Mai sunt 2 fete frumoase foc in fata mea care isi explica una alteia ce se intampla pe gazon. Sunt venite cu tatal si fratele. Le las in pace, ca ii vad pe toti foarte nervosi datorita jocului echipei.
Bag vreo 2 beri si englezul imi taie tot entuziasmul cand imi zice ca tocmai am dat 5 reali pe bere fara alcool. Nu se vinde bere cu alcool pe stadion.
Ma duc sa dau o tura, sa vad fanii mai bine.
Observ cele 2 fete, opresc filmarea si le fac o poza.
Cochete, imi spun ca nu erau pregatite si ca trebuie sa le mai fac o poza. Le mai fac.
Vorbesc cu ele, schimbam pareri, opinii si spre suprinderea mea le spun ca plec. Eu le spun ca plec!!!!!!!!!! Se pare ca inca nu mi-am revenit de pe urma personalitatii puternice si acaparante ale ultimelor brazilience. Sa recapitulam - ele vorbeau cu mine si doreau sa ma cunoasca si eu plec. Eu le spun ca plec!!!!!!!!!!!!!! Brusc, in mijlocul discutiei. E clar ca trebuie sa ma odihnesc si sa imi revin repede ca sa pot sa ma bucur de Rio cum trebuie.
Ma intorc la locul meu si Corinthians da gooooooooooooooooooooooooooooool. Ma bucur eu, englezul si galeria celor de la Corinthians. Toti din jurul meu sunt nervosi dar mai e timp sa dea goluri. Cred ei, fiindca tot Corinthians da gol cu 10 minute inainte sa se termine meciul. Incep dramele. Un tip din fata mea da un sut foarte puternic in banca de beton pe care a stat. Era incaltat in slapi. Incep sa isi fluiere jucatorii. Antrenorului i se zice to take it in his ass. Lumea incepe sa plece inainte de terminarea partidei. Plecam si noi.
Acasa fotbal iar. Semifinala Paraguay - Venezuela din Copa America. A castigat Paraguay la penaltyuri. Brazilia a fost eliminata la penalty-uri acum 2 zile si nu a ajuns in semifinale. Argentina a luat bataie de la Uruaguy acum cateva zile si de asemenea nu a ajuns in semifinale. Hehe, se mai schimba lucrurile. O prietena de-a mea, argetinianca a avut status la Facebook dupa aia - A castigat a 25-a provincie a Argentinei. Femeile de aici sunt pasionale chiar si cand vine vorba de fotbal. Finala Copa America o sa fie intre Uruguay si Paraguay. Singurele 2 tari din America de Sud unde nu am fost si de care nu stiu mai nimic. Nu cred ca ma uit.
Care imn e mai frumos? Corinthiaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaans. Am pus si imnul celor de la Botafogo, fiindca asa e fair-play. Si pentru comparatie:)
Salve o Corinthians,
O campeão dos campeões,
Eternamente dentro dos nossos corações
Salve o Corinthians de tradições e glórias mil
Tu és orgulho
Dos desportistas do Brasil
Teu passado é uma bandeira,
Teu presente, uma lição
Figuras entre os primeiros
Do nosso esporte bretão
Corinthians grande,
Sempre Altaneiro,
És do Brasil
O clube mais brasileiro
Am plecat azi din Belo Horizonte spre Rio de Janeiro. Partial din motive financiare si partial fiindca imi place, iau busul in loc de taxi spre aeroporturi si rodoviaria. Asa am facut si acum. Busurile lor sunt construite asa: urci pe la usa din fata sau din spatele busului, ca nu e pozitionata in toate orasele la fel, intr-o zona unde sunt doar 6-7 scaune. Platesti taxatorului, in general cam 2.5 reali, treci de un turnichet si ajungi in zona de platitori.
Misto anuntul. Adevarul e ca toti soferii de autobuze merg ca disperatii. Bine, nu doar ei.
Uitati-va la Cidade de Deus ca sa va elucidati. E o scena in care Buscape si prietenul lui se gandesc sa devina bad-guys si sa il jefuiasca pe taxator, dar fac greseala sa intre in vorba cu el, taxatorul incepe sa le explice cat de bine e ca ei sunt baieti de treaba si nu au luat-o pe calea banditismului, astia nu il mai jefuiesc fiindca era de treaba si asa se termina cariera de mafiot a lui Buscape. Bineinteles ca mai incolo taxatorul ajunge...adica nu va zic, uitati-va la film.
In zona asta micuta de antetaxare stau pensionarii si persoanele inainte sa plateasca. Cand m-am suit eu in bus era full de babe aici si nu aveam loc cu mochila. Taxatorul, baiat de treaba i-a zis soferului sa deschida usa de la mijloc, care e folosita doar pentru coborare si sa ma urc direct acolo. Asta e una. Stau eu in bus linistit si nu stiu de ce ma asteptam ca statia finala sa fie la rodoviaria, desi cand am ajuns in Belo Horizonte am mers vreo 3 strazi ca sa ajung la statia lui. Dar asa e mintea umana - cele mai multe busuri cu care am mers la rodoviaria aveau statie finala acolo, asa ca my wishfull thinking era ca si asta are statia finala tot acolo. Trece rodoviaria, mai trec vreo 4 statii si ma panichez. Ma duc la taxator, il intreb de statia de rodoviaria si asta incepe sa se scuze ca a uitat sa imi zica fiindca s-a luat cu altele. Bagati de seama, eu nu l-am rugat sa imi spuna cand vine parada de rodoviaria. El si-a cerut scuze pentru ca nu facuse o chestie pe care eu nu il rugasem sa o faca. Nu mi-a zis ca sunt un cascat si ca trebuie sa mai platesc un bilet pentru tura de volta. Imi zice ca ajungem in 10 minute la capat si in inca 10 minute ne intoarcem si ca nu trebuie sa platesc nimic. Iar mii de scuze. Mai sta el, se mai gandeste, sare turnichetul si se duce si vorbeste cu soferul. Dupa 1 minut busul meu se opreste langa un bus care mergea in directia opusa si taxatorul imi zice sa ma dau jos si sa il iau pe ala fiindca ajung mai repede asa. A oprit un alt bus doar pentru mine!!!!!! Asta nu e un caz unic, e cam modul de comportament al brazilienilor. In casa lui Cladio din Patos am stat 7 zile pe casa si masa fara sa dau nici un ban. I-am luat un tricou de ziua lui si o carte nevesti-sii fiindca ii placea sa citeasca si mi-a zis ca pentru ea cartile erau scumpe. Adevarul e ca sunt aici. Au fost super incantati de cadouri si mi-au zis ca sunt oricand binevenit in casa lor. Si nu doar fiindca eram prieten cu Fabiana.
B2.
Ajung in Rio la 22:30. Nu se putea ajunge cu busul la hostelul meu, asa ca iau taxiul. Fusesem avertizat de toti ca in Rio toti profita de turisti, iar taximetristii sunt in top la treaba asta, asa ca m-am informat si stiam ca pretul cursei pana la hostel este de 25 de reali. Ca fraierul merg cu primul taximetrist care ma agata dupa ce m-am coborat din bus. Pretul de 30 de reali nu era mult mai mare, dar treaba era ca nu era taximetrist legal, era un ciubucar cu masina lui. In masina, nenea incepe sa imi explice ca o sa fie putin peste 30 de reali, dar eu ma mentin pe pozitie ca ii dau doar 30. Mosmaie ceva despre ora tarzie si tarifele lui standard dar apare zona de defilare din timpul carnavalului si ne luam cu discutii. Ajung la hostel si asta imi arunca pretul de 49 de reali. Ti-am zis ca o sa fie putin peste 30, imi zice. Nu parea ironic. Ba, esti nesimtit, pai nu ai zis 30? Incepem sa ne certam, eu ii zic ca ii dau doar 30, el imi zice ca mi-a spus ca pretul e un pic mai mare, adica 49, dar intre timp eu imi scoteam toate lucrurile din taxi asa ca asta se oftica si imi zice sa platesc cat vreau ca nu il intereseaza discutia. Trebuia sa il pup pe portofel si sa plec, dar i-am dat 30 de reali cat am negociat la inceput si a plecat asta urland nervos.
B3.
In dimineata trecuta a avut loc un asalt asupra un hotel de lux aici in Rio, in cartierul Santa Teresa. Stiu fiindca inainte sa plec din Belo Horizonte mi-am luat un ziar local ca sa ma pun un pic la curent cu stirile de pe aici si a doua stire citita de mine asta era. Iar eu fix in Rio merg. Iar stirea o aflu in timp ce merg spre Rio. Cica 4 tipi au intrat intr-un hotel de lux, unde au stat inclusiv Amy Winehouse. In 1.5 ore le-au luat toti banii turistilor. Fix ca in Cidade de Deus. Bine ca nu stau intr-un hotel de lux.
Sunt disperata! Aseara a venit prietenul meu la mine si ne-am uitat la un film. In timpul filmului el m-a strans in brate si eu am tras o basina si atunci am crezut ca intru in pamant de rusine. El s-a uitat foarte ciudat la mine si eu m-am uitat in alta parte. Dupaia l-am vazut punandu-si alarma la telefon peste 2 minute. Si cica l-a sunat maicasa sa se duca acasa ca are nevoie de el. La plecare nici nu ma pupat ca a zis ca se grabeste. Si ziua urmatoare nici nu ma mai sunat si nici nu a intrat pe mess.S-a suparat pe mine ca am tras partzu` crying(? Eu chiar nu am vrut. a fost un sentiment foarte jenant. Ajutativa cu un sfat crying!
Postări
