Am mers 4 zile prin muntii Boliviei cu jeepul. Soferul, foarte meserias, cu glume si simpatic, iar ghida, pe nume Amelia, nume foarte nepotrivit cu personalitatea si personalitatea ei de hitlerista, dupa cum aveam sa aflu ulterior. Parteneri de voiaj au fost 2 argentinieni si un evreu - Nigun, despre care soferul zicea ca Ningun es como Nigun. Am fost tot timpul cam zombie, fiindca ne-am invartit intre 4000 si 6000 de metri, asa ca am bagat somn si coca la greu ca sa ma mentin cat de cat fresh. Cu coca treaba e chiar reala - am luat prima data pe la 7 seara si nu am mai putut sa dorm pana la 3 dimineata. Si nu era ca eram fresh, eram intr-o stare din asta mai intermediara, cam cum sunt bolivienii tot timpul. Pe bolivieni daca ii intrebi ceva iti raspund dupa 2-3 secunde, fiindca trebuie sa scoata creierul din modul hibernate si e normal dupa ani de zile de stat asa mai semi-zombie ca li se cam ard circuite. Dar revenind, evenimente importante din tripul asta au fost asa:
Impotmolirea jeepului in mocirla. Bafta noastra a fost ca ne-am impotmolit la 300 de metri de un sat ca altfel o beleam pe romaneste. Prin sat se intelege sat bolivian din munti, compus dintr-o singura casa cu patio.
Fiindca se inserase am ramas in satul-casa respectiv, treaba care s-a dovedit a fi interesanta.
Asa arata o bucatarie boliviana din munte si in fata, smechera si sigura de ea este Amelia, ghida/bucatareasa. Fata din spate avea copii, dar nu imi era clar cu cine ii facuse, fiindca singurul barbat din casa era tatal ei. Singura ei contributie la discutia cu mine a fost sa rada rusinata.
Am discutat si business cu barbatul casei - kg de carne de lama il da cu 14 bolivieni - 1.4 Euro iar in La Paz ajunge la 30 de bolivieni. Ideea era sa cumpar eu lame de la el si sa le vand in La Paz. Am dezbatut problema si dupa aia i-am zis ca o sa duc lamele in Europa, sa iau si mai multi bani si sa ii dau in loc de 14 bolivieni 16, lucru care l-a bucurat moderat. Avea cam 250 de lame - putin dupa standardele lor, fiindca nu putea sa isi ia nici macar un jeep, dar daca faceam un business pe termen lung iesea din saracie. Dupa ce am mancat carne de lama in Sucre, am renuntat la ideea cu Europa si a ramas doar La Paz-ul.
Aici e butelia care ne-a scos din belele.
Cel mai meserias jeep din Bolivia.
Mai jos partenerii de drum - Juan - argentianianul, prietena lui careia toate prietenele ei ii zic Mami si asa i-am zis si eu, motiv pentru care i-am uitat numele si Nigun care ne-a spus 2 proverbe evreiesti, cu acest lucru terminandu-se contributia lui sociala. Primul proverb a fost Vaca, vaca, adica fiecare vaca trece pe rand, lucru care inseamna un fel de ne ocupam de fiecare lucru incetisor si cand ii vine timpul. I-am zis de atunci vaca-vaca. Celelalt proverb a fost OK - cada perro tiene su dia.
Am facut in baie la -10 grade in ape termale si a fost bine.
Mai jos diverse imagini din trip.
Momentul cel mai spectaculos dpdv imagistic a fost la salina din Uyuni. Aici sunt pozele de seara. Trebuie sa ii recunosc lui Nigun ideea de a merge la salina seara.
Iar aici pozele de a doua zi.
In afara de asta l-am invatat pe sofer poezia mea cu Basca-n cap, Tigara-n gura, Tractorist, Ma doare-n iar el m-a invatat pe mine un proverb - De la munca si femei nu m-am dat la o parte niciodata.
Carnavalul din Oruro cica ar fi al treilea cel mai mare din America Latina dupa cel din Rio de Janeiro si inca unu. Fiind noi in Tupiza am asistat la carnavalul din Tupiza care nu cred ca intra in vreun top in afara de al meu personal. Pana sa inceapa carnavalul m-am relaxat cu o plimbare de 3 ore cu calul prin imprejurimile care chiar sunt magnifice, fara nici o exagerare. N-am luat camera cu mine, dar cautati pe net tovarasi. Uite niste poze, dar nu se compara nici pe departe cu imaginile vazute la fata locului.
3 ore de calarit intr-un peisaj incredibil. Fiindca aici asa sunt oamenii, 1 bun si 2 in alta dimensiune nimeresc un ghid OK, de 14 ani. Cal super si ghid personal pentru 30 de bolivieni pe ora, asa ca bag trap si bag si galop si ma invata sa calaresc meserias. Imi mai povesteste de viata lui - la 14 ani are 2 prietene, nu foloseste prezervativ tot timpul fiindca nu are bani multi, castiga cam 1500 de bolivieni pe luna fata de o medie nationala de 800 de bolivieni, are 3 surori mai mari decat el - 16, 18 si 19 ani toate cu copii si una chiar si cu barbat. Cu cea de 18 ani ne intalnim pe drum, si dupa standardele boliviene nu e rea deloc. Orisicat, in tot timpul petrecut aici ma simt ca Brad Pitt si din ce mi-au povestit alti albi asa s-au simtit si ei. Bolivia e buna pentru self-esteem. Cu fundul tabacit si un pic cracanat de la calarit , ma duc la hotel, il iau pe Vali si pornim spre carnaval.
Ideea cu carnavalurile astea e asa - tot defileaza unii si unele, te uiti, salivezi un pic ca nu prea ai la ce pe aici dar in rest?!!! Ce faci? Stai si te uiti 6 ore ca nebunul la astia cum danseaza si defileaza? Nu! La aceasta concluzie au ajuns pana si bolivienii care go wild in aceasta perioada. Asa ca se cumpara 1 bucata de tub metalic de aceeasi dimensiune cu cea de Pronto de la noi doar ca inauntru este spuma. Si incepi sa uzi prin imprejurimi, in principiu femei si daca gasesti femei bune cu atat mai bine. Tubul asta ma introduce puternic in spiritul carnavalului, il consum destul de repede asa ca mai cumpar inca 6 bucati - 10 bolivieni bucata. Fac echipa cu un baietas de 9 ani, il invat strategii de atac si pornim impreuna sa udam femei. Fiindca eu sunt gringo si el este copil astea nu se supara exagerat pe noi, iar in timp ne dezvoltam puternic spiritul de echipa fiindca le incoltim, le udam, asta se incalzeste, maica-sa si taica-su ii dau aprobari frenetice de pe margine. Pare infantil si chiar este, dar eu in copilarie am stat in casa si am citit pana in clasa a VI-a asa ca trebuie sa recuperez. Totul e bine si frumos pana ma inconjoara vreo 15 copilasi care incep sa imi ceara bani si chiar sa ma caute prin buzunare. Nu pot sa ii iau la suturi ca ma linseaza astia pe aici asa ca ii imping usurel, iar Vali nu face nimic, se uita amuzat, i se pare ca ma distrez. Unul dintre kinderi chiar se pune in garda de kung fu, dar reusesc sa sparg incercuirea. Suna amuzant, nu?, dar pe un suedez si pe prietena lui tot asa i-au incercuit vreo 15 copii prin Montevideo si au inceput sa le care pumni si picioare ca sa le ia banii.
Carnavalul continua, ma mai uit, mai fac niste poze si dupa cum se vede singurele bune sunt minorele, ca dupa 20 de ani se nasolesc intr-un hal incredibil.
Buun, ne plictisim sa udam cu spuma, sa privim etc etc asa ca mergem sa mancam fiindca diseara este cica alegerea Miss-ei. Grea treaba ma gandesc eu si chiar sunt curios sa vad ce inseamna frumusetea feminina in Tupiza, asa ca dupa masa purcedem spre directia aproximativa a locatiei de Misarit. Mai fac glume pe drum, adica o iau la fuga spre femei cu mana ascunsa ca si cum as tine un spray, ele chiraie, eu fac ca spray-ul si ele rad de gluma buna pe care am facut-o, dar dupa ce fac asa de vreo 3 ori ma plictisesc fiindca e o prostie ce fac eu si orisicat nu rezolv nimic fiindca nici una nu se entuziasmeaza chiar atat de tare incat sa isi lase prietenele si sa vina cu mine. Tot mergand pe strazi vad o cladire care arata ca o combinatie dintre o sala de camin cultural si o sala de sport in constructie si ma duc sa intreb daca aici e concursul. La intrare este un comitet de primire beat crita care nu intelege ce ii intreb si imi da sa beau. Beau, ca sa nu ii jignesc, vine si Vali, bea si el, imi zice ca trebuie sa avem grija cu ce ne dau astia sa bem lasa frate ca n-au astia bani sa cumpere droguri sa ne puna in bautura, ce crezi ca ne astepau pe noi sa ne jefuiasca?, ne uitam inauntru si pare ca ar fi un fel de bal dansant. Mai vin mai multi sa se uite la noi, ne iau inauntru si ne pun sa dansam cu nevestele lor. Asa da ospitalitate.
In afara de o nevasta cu care am dansat si al carui barbat arata destul de periculos, sunt aproape numai nasoale. Asta e, beau mai mult si incep sa bantui din grup in grup. Vazusem mai demult una are arata oarecum rezonabil, doar ca era mai mica de inaltime. Imi aduc aminte cum am interactionat eu prima data cu Alinuta la petrecere la Nisha, cand a venit la mine agresiva ca de ce nu dansez cu ea, fiindca e mai mica de inaltime? - ulterior mi-a zis ca ea a vrut sa fie ironica cu intrebarea - si am dansat cu Alinuta care s-a dovedit a fi o fata foarte de treaba ulterior. Asa ca o iau la dans, o sarut, incep sa o si mint, dar cu putina convingere - stau foarte prost la mintit. Dupa inca 2 dansuri, cand ii zic sa mergem la ea acasa, iese afara si incepe sa planga. Nu stiu ce ati fi facut voi, dar eu dupa cum v-am zis in situatii din astea incep sa filozofez si trag 2 concluzii care bineinteles ca nu o sa ma ajute pe viitor:
1. Daca nu imi place fata, nu ma prefac bine.
2. Femeile isi dau seama cand mint.
Chiar nu stiu de ce toate pozele au iesit asa miscate, lo siento.
Intra inauntru, mai dansam dar treaba e fasaita asa ca o dau pe latura antropologica - O intreb ce face si care e treaba cu ea in general. Are 33 de ani, 1 copil, divortata si - de treaba asta e foarte mandra - are 5 specializari - secretara publica (nu imi dau seama ce poate sa fie asta), contabila si inca 3, nu le mai stiu care. Esti timida bre? Daaa. Hm. Ma duc sa mai beau un pic cu Vali si cu baietii din comitetul de primire si cand ma intorc se saruta cu altul de timida ce e. Probabil vrea sa se razbune pe mine, gandesc eu pozitiv si pornesc la vanatoare in marea de nasoale. Karma s-a intors impotriva mea, intr-un grup cea mai nasoala femeie din toata locatia ma impinge - Busca tu pareja en un otro grupo si doar ca sa ii fac in ciuda dansez un pic cu una din grupul ei. Ma pun un pic pe scaun sa mai observ situatia si vine o grasa nasoala de vreo 40 de ani la mine sa ma ia la dans. E cool sa fii singurul gringo la un bal dansant bolivian - mai e si Vali dar e adancit in discutii cu comitetul de primire. Grasa imi zice ca are 29 de ani ( de ani incasi ma gandesc eu) si ca e profesoara de sport si ca sa imi demonstreze ma danseaza ca aproape ma rupe. Ma scuz zicandu-i ca ma duc la baie - in sfarsit fac si eu o faza pe care mi-au mai facut-o si mie femeile - paybaaaaack time, baby si ma eschivez in directia unei tanti de vreo 35 de ani. In Romania probabil ar fi fost considerata o femeie plinuta draguta, dar aici ea se comporta de parca ar fi regina. Ii cere DJ-ului sa schimbe muzica cand nu-i place si cand o intreb cum reuseste imi zice ca totul se poate daca arati bine. Daca o asemenea femeie a ajuns sa gandeasca asa is sleep time baby. Mai dansez cu 5 asistente medicale minore dupa care il iau pe Vali de-o aripa si decolam spre hotel.
Privind retrospectiv, pot sa zic ca a fost bine fiindca a fost.
Ce este Bolivia? Ce face ea? Parintii ei stie? - Eu
Cum m-am tot plans eu de lipsa de socuri culturale si ca daca calatoresc vreau sa fie diferit vine Bolivia. Ma uit de pe malul argentinian spre taramul bolivian si vad Ferentari reloaded.
La ora 15:30 avem tren din Villazon spre Tupiza. Este ora 11:00, asa ca avem timp sa trecem granita, sa mancam si sa facem cele 10 minute de la granita pana la statia de tren. Si se face 12 si se face 1 si coada merge greeeeeeeeeeeeeu. In 2 ore abia au trecut vreo 20 de oameni de granita argentiniana. Trag concluzia ca nu este haos adevarat si pierdere de vreme calumea decat daca imprastii in jur aceste lucruri. Mi se par foarte interesante boliviencele cum cara ele ace, brice si carice, dupa cum se exprima Gabi Zgarie prin 2005 si ii fac o poza uneia.
Vine glont la mine sa ii dau bani. Adopt imediat atitudinea mea cu cersetorii - ma uit fix in ochii ei, foarte serios, fara sa zic nimic in timp ce ea imi tot cere bani. Atitudinea mea este un pic dementa si este testata din studentie pe cersetorii de la Piata Romana, care plecau cam dupa 1 minut. Fiind ea mai aurolaca decat aurolacii nostri isi da seama abia dupa 2 minute ca eu am o problema si pleaca injurandu-ma in quechua. De acum incolo fac totusi poze mai ferit. Granicerii argentinieni sunt mai interesanti sa opreasca fluxul de bolivieni ce trec cu sarsanalele in spate decat sa se ocupe de noi. Si chiar le opresc, fiindca 3 sferturi e marfa de contrabanda si astea plang ca tigancile noastre si astia le iau taras cu marfa cu tot si ele urla ca au copii acasa. Tare.
Se face ora 15:30, stam la coada de 4 ore si ne dam seama ca am pierdut trenul cand ne anunta cineva ca se da ceasul cu 1 ora inapoi. Hai ca e bine. Imi las bagajul in grija lui Vali si trec pe jos granita in Bolivia sa vad cum merge coada acolo. E OK, e si o casa de schimb aproape si nu ma intreaba nimeni de sanatate cand ma plimb dintr-o tara in alta. Villazon asta cica ar fi cam periculos noaptea si nu prea vrem sa dormim pe aici. Trecem in sfarsit de argentinieni, trecem si de bolivieni mai sunt 7 minute, am schimbat si bani, ne aruncam intr-un taxi si ajungem la 15:28 la gara. In fata noastra este un argentinian foarte simpatic care incepe sa intrebe despre confortul din tren, daca poate sa ia bilete la clasa 1, etc. I se raspunde la intrebari iar eu incep sa urlu la el sa ia bilete ca pleaca trenul. Incepe sa urle si prietena lui ca pleaca trenul, se agita si Vali, trenul pleaca, incepem sa il injuram iar el se intereseaza in continuare de diferenta dintre clasa 1 si clasa a 2-a. Plec injurandu-l. Oooof. Primul contact real bolivienii il am in carciuma in care mergem sa mancam dupa. Parca sunt sedati toti, abia ma inteleg cu ei, iar carciuma, tacamurile, farfuriile sunt atat de jegoase ca mananc cu ochii fix in mancare ca sa nu mi se faca greata. Nu au sapun la baie si dupa aveam sa descopar mai tarziu acest lucru este foarte normal. Intr-un hotel mi s-a zis ca pot sa mi-l cumpar peste drum, costa 2 bolivieni, ca imi venea sa il scuip in fata. Merg printre toti drogatii astia cu o stare de nervi puternica si luam bilete de bus spre Tupiza. In bus vine unu sa imi mai ceara 2 bolivieni pentru utilizarea terminalului, care arata de parca 100 de oameni s-ar fi defecat si urinat in el continuu de la venirea primilor spanioli. Nervii mei ating paroxismul si ma calmez doar cand vad pe geam 3 blonde. Care blonde urca in busul nostru si ghici unde se pun - fix in spatele nostru. Imi mai revin un pic, vorbesc cu ele - sunt argentinience din Buenos Aires, bem mate, radem, glumim, le zic ca ma simt mai bine ca am intalnit tres diosas argentinas, imi zic ca sunt chamushero, le pup sa le treaca. Calatoresc cu cortul, au doar 20 de ani si o dorinta puternica sa ma intalneasca cand ma intorc in BS, motiv pentru care imi dau adresele lor. Imaginile sunt un pic miscate din cauza gropilor, lo siento.
Ma simt mai bine acum ca am intalnit argentinieni de-ai mei si cand ma cobor din bus sunt gata sa infrunt iar tavalugul bolivian. A doua zi este carnaval aici in Tupiza, ca de altfel in toata Bolivia, asa ca ne cazam intr-un hotelas cu 20 de bolivieni pe noapte ( 1 euro = 10 bolivieni) ca sa ne odihnim. Fac si pe acolo diverse glume cu Silvia, o tipa de 35 de ani care incearca sa ma combine cu fata care face curat in camere si care imi prezice ca o sa ma insor cu o bolivianca, fiindca si eu tampit vorbesc cu toate grasele. Aici se produce incidentul cu sapunul - mi se recomanda sa il cumpar de vis-a-vis. Bolivia este asa - peisaj incredibil, oamenii ciudati rau si cum eu tot incerc sa comunic reusesc. Ma bucur, imi zic ca e OK, ca sunt normali, dar ei iar se bolivianesc.
Mai jos o imagine din parcul central din Salta, Argentina.
Tovarasi, multe evenimente au intervenit de la ultima postare si dupa cum a zis si domnu Adi, aerul rarefiat al Boliviei se poate sa se fi constituit intr-un impediment in ce priveste viteza Intenetului. Asa ca reiau firul povestii din Copiapo.
Ma trezesc in camera mea cam claustrofobica dimineata devreme pentru ca am 755 de km de facut pana in Calama si inca 2 ore cu busul dupa aia pana in San Pedro de Atacama. E cea mai lunga portiune de drum si intre Caldera si Antofagasta sunt vreo 6 ore de mers prin desert. Asa arata si camera - nici geam nu are ca de, minerii sunt obisnuiti.
Fiind oras mic, nu folosesc busuri, ci niste taxiuri care se numesc colectivo in care se suie oameni si pentru care platesti 500 de pesos chilieni - aproape 1 Euro - pentru tripul tau. Ma duce nenea asta pana la autopista si cand il rog sa ma duca pana la cea mai apropiata benzinarie imi zice ca nu poate, ca cica traseul lui e pana aici, dar benzinaria e aproape, dupa curba. Doar ca pana la curba mai sunt vreo 500 de metri si am un feeling ca o sa fac vreo 30 de minute pe jos pana la benzinarie. Dupa tot norocul avut in zilele trecute ma gandeam ca urmeaza ceva mai diferit. O iau catinel pe jos si cand apar masini ma opresc si le fac semn. Nimic. Nu opreste nici unul. Incerc sa ii hipnotizez de la distanta si zic in gand Opreste! Opreste!, dar tot nimic. Ma gandesc ca poate nu inteleg romana si zic Para! Para! dar se pare ca astia sunt imuni la hipnoza de la distanta. Vad o masina galbena si o rog in gand sa opreasca, dar tot nu merge. Imi tot zic ca e o prostie ce incerc eu cu hipnoza asta si ca e doar o chestiune de probabilitate, dar cum apare o masina incep iar cu hipnoza. Ii rog, ii injur, astia nu opresc, iar eu revin la pozitivism dupa ce trece masina. Asa s-au desfasurat ostilitatile intre mine si masini pe o perioada de 40 de minute. Normal ca statia de benzina e mai departe decat zicea taxi driveru si ajung acolo nervos si obosit de cat am hipnotizat. Imi pun bagajul jos si iau soferii la intrebat. Cum norocul se schimba, dintr-un Peugeot 207 imi raspunde o voce subtirica de femeie - Noi mergem doar pana in Caldera, la 1.5 ore de mers de aici. Merg, le zic eu, ca daca stau imi sta norocul. Ma sui in masina doamnelor si purcedem la drum.
Discutam, sunt din Romania, bineinteles ca nu stiu nimic de Romania, m-au luat fiindca sunt strain, ce tare, ne apropiem de Caldera si ma intreaba daca nu vreau sa vad orasul. Pai de ce sa nu vreau, ca pana acum am tot mers si nu am vazut nici un oras, bine, hai. La un moment dat ii zic soferitei - Eli - señora si ea protesteaza - señorita. Hai ca am nimerit bine. Cealalta coboara sa duca niste acte si Eli imi poveste un pic din viata ei - are un salon de masaj, erotic intreb eu inocent, nuuuu, masaj normal si imi zice sa ii pipai bicepsul, mda, are vana. Ii place reggaetonul, vai si mie, mai demult dansa de rupea dar acum nu fiindca are lumbago, vai, dar de ce nu te masezi ca sa iti treaca, nu ca nu trece cu masaj. A avut un prieten vreo 4 ani, dar s-au despartit, lasa draga ca probabil nu te merita, era doctor, pai tu cu reggaeton si el doctor, imi zic eu in cap, fiindca bagase reggaeton si la cd. Adica una e sa asculti chestia asta in club si alta e sa faci brainwashing ascultand in timpul tau liber. Revine si cealalta si ma intreaba daca nu vreau sa merg cu ele la Bahia Inglesa. E ora 12, o sa ne intindem cu timpul si vad cum sansele mele de a ajunge in Calama sau macar in Antofagasta se reduc puternic. Lasa tovarase, ca asa e cand calatoresti. Ne bagam la pozat.
Statuia aia de mai sus este din Insula Pastelui. Tare. Ma duc sa vedem si o bisericuta in care a fost un calugar columbian. Mi se pare cam kitsch, dar nu se poate si sfant si cu gust artistic.
Privelistea de pe scarile alea este dupa cum se vede.
Ne indreptam spre plaja, unde ne punem pe nisip sa admiram marea, oamenii din jur si in general sa ne limpezim mintea. Eli se lauda cu Bahia Inglesa asta de parca ar fi a ei - cica aici vin doar oameni cu bani. Ii arat niste indivizi dubiosi de langa noi, care aveau toti adunati 32 de dinti in gura si o intreb daca i se pare ca aia fac parte din high-life. O vad ca se cam oftica asa ca o impac zicandu-i ca la vista es preciosa. Fucking works.
Dupa atata privit, fetele doreste inghetata si fiind eu baiat simpatic si cu priza la public nu accepta sa le platesc eu, dimpotriva imi cumpara ele mie. Sweeeet. Dupa asta, hai sa bagam si mancarica, imi propun ele, fiindca stiu un loc unde este cea mai buna empanada. Si ne invartim nene prin Caldera vreo 20 de minute fiindca una e sa ti se para ca o cladire este intr-un loc si alta e sa si fie. Ce mi-a placut este ca nu si-au pierdut calmul si simtul umorului deloc, desi au fost strazi prin care am trecut si de 5 ori. Am mancat empanada - buna intr-adevar, au platit iar ele, fiindca deh, odata in viata vezi roman, nu? Eu mi-am luat si un jugo, pe care l-am platit, ca sunt si eu totusi simtit si i-am luat si lui Eli o Fanta. La masa discutii iar, vezi ca e 4 dupa-amiaza si ai de mers 6 ore prin desert unde ai nada de nada, nu vrei tu sa te iau cu mine in Copiapo, ma gandesc la reggaetonu ala si la faptul ca are si lumbago si zic ca am un drum de facut, bine, cum vrei tu si ne duc la o statie de benzina. Se plimba ele vreo 20 de minute prin statie sa se roage de camionagii sa ma ia, dar nu iese nimic. Parca au innebunit cu toti - cica le interzice la empresa sa ia autostopisti. Ma pup cu doamnele, ma mai intreaba o data daca nu vreau sa ma intorc cu ele si raman iar pe cont propiu.
Ma imprietenesc cu 2 chilieni - un tip si o tipa care merg in sens opus si bine am facut ca am vorbit cu ei, fiindca tipa are multa initiativa. Imi opreste un camion, dar cand ma duc singur, camionagiul ma intreaba daca nu sunt cu fata, iar cand ii zic ca nu imi zice sa imi pun mochilla pe sub camion. Cum bre sub - adica unde isi tine roata de rezerva, pai nu cade? ce are daca pun in cabina bagajul, nu ca asta e casa lui, bine atunci, drum bun. Mala onda. Dupa asta tipa imi zice ca e un camion vis-a-vis, cu un sofer care merge chiar in Calama. Super, daca nu era ea, era nasol. Ma duc sa vorbesc cu soferul, care se crede foarte smecher - dupa vorba, dupa port, dar ma ia. Mai nene, omul a fost foarte de treaba pana la final si s-a purtat foarte frumos, dar smecheria asta a lui ma umplea de nervi. Poate ati vazut la tara la voi, daca aveti, ca lumea e cam simpla, ca sa nu zic prostovana. Ei, intre toti astia e unul care stie sa conduca tractorul, sau poate chiar sa il repare daca sunt chestii minore. Acest individ este un semi-zeu in comunitatea locala. Copiii vor sa fie toti ca el, iar cand ajung mai marisori, semizeul ii lasa sa conduca tractorul pe cei worthwhile. Dupa aia astia nu isi mai incap in piele de bucurie si 2-3 zile ii privesc pe toti ca pe niste prosti, lucru in care chiar nu gresesc. Camionagiul meu, pe langa faptul ca era sofer de tir, mai isi gasise si o pareja cu carciuma pe marginea drumului, lucru care aproape il plasa in Olimp. Este 5 dupa-amiaza si cand il intreb cand mergem el imi zice ca mai dureaza un rato. Ma pun afara, dormitez vreo 20 de minute si dupa aia ma prind eu ca sunt in America Latina. Un rato inseamna ca dureaza pana cand isi termina el restul de treburi. Si cum mai facea si un business cand conducea tirul, acum descarca varza si alte chestii necesare bucatariei. Clar, timp e. Bag o casuela si ma bag la povesti cu familia lui - intai cu fata, dupa care ni se alatura si baiatul si pareja. Astia sunt parca si mai smecheri decat el, lucru care mi se parea imposibil cand l-am cunoscut.
Plecam pana la urma la ora 9 seara - un rato asta al lui a durat 4 ore, dar nu ma plang, ca a fost misto. Cel mai rau imi pare ca merg prin Atacama noaptea si nu vad nimic. Ma sui in cabina si el imi spune ca pe la 1 noaptea ne oprim vreo 3 ore sa dormim, fiindca el trebuie sa fie la 8 dimineata in Calama. E bine ca are 2 paturi.
Mergem, el e tot smecher, dar reusesc sa interrelationez cu el aproape normal. Danseaza pe scaun, canta si totusi nu ma amuza, mi se pare fals in tot ce face. Offf, ma simt foarte aiurea fiindca omul face tot posibilul ca sa ma simt bine si sa am o imagine buna despre el si eu il consider un dobitoc. Pe la 1 noaptea ne bagam la culcare, iar cand suna alarma mea la 4, il vad ca doarme dus, asa ca nu il deranjez si cand ne trezim la 7 imi spune ca nu i-a sunat alarma fiindca a vorbit la telefon. Misto, se minte si pe el ca sa ramana smecher unde e cel mai important - in mintea lui. Pe la 8 il suna aia cu santierul, iar el le explica ca nu i-a sunat alarma si dupa conversatie vad ca nici aia nu sunt cine stie ce impacientati. Ajungem in Antofagasta, luam si micul dejun linistiti, ca de ce sa se grabeasca, si ajungem la santier. Parcheaza omul tirul, eu vreau sa plec, dar el vrea sa mancam impreuna, ca sa imi pastrez impresia buna despre Juan Espada, ca asa il cheama sau Scooby-Doo, dupa porecla. Porecla care e pusa si pe o tablita pe geamul tirului, dupa bunul obicei al soferilor de pretutindeni.
Mancam, eu bag iar casuela, iar dupa vreau sa plec ca e ora 12 ziua. Stai ca dureaza 20 de minute sa descarc tirul si te duc eu, imi zice el. Eu prost il cred si stau in tir pana la 5 dupa-amiaza, fiindca odata intrat in santier nu pot sa ma dau jos ca nu am forme de intrare. Ma umplu de nervi, iar cand imi zice ca mai trebuie sa mai descarce ce mai are in alta parte si ma duce dupa aia incep sa vad niste fisuri in planul lui. Bre, ma duc pe drumul meu, fiindca el ma invitase la inca o noapte la el in camion. Ne pupam, imi da numarul lui de telefon ca sa il sun daca am ceva probleme si imi zice sa ii dau add pe facebook, ca sa le arate prietenilor lui prietenul lui din Romania. Doar ca Juan Espada sunt multi rau si dupa 10 minute de cautare am renuntat - metoda lui de identificare - stau pe un fotoliu si rezem capul de palma nu a fost chiar atat de infailibila pe cat credea el.
Dupa mai multe aventuri ajung in sfarsit la terminalul de bus, iau bilete la ultimul bus la 10 noaptea spre San Pedro de Atacama si fiindca sunt obosit si astia sunt dezorganizati il pierd. Bag o noaptea de somn normal la un residencial din apropiere - 10.000 pesos chilieni, beau niste bere cu peruanca de la receptie si cam asa se incheie aventura mea autostopista in Chile.
Cuidate Ion - Don Juan cu Mudanza catre mine in Copiapo
Ma trezesc dimineata la 8 in La Serena spre surprinderea señorei Rosa, imi iau bagajul si merg sa mananc ceva care se va dovedi cea mai proasta friptura de pui din Chile. E bine ca e asa fiindca ieri s-au intamplat doar lucruri bune si trebuie sa se mai compenseze cumva. Ma intorc spre statia de benzina de unde am plecat aseara si vad orasul in trecere. Ieri seara aveam impresia ca intrasem in cel mai party town, fiindca erau numai cluburi si carciumi pe unde am mers. Orasul e linistit, dupa cum ii zice si numele - La Serena - si are chiar si o zona pietonala. Buen, ma apropii de statia de benzina si observ un nene care seamana cu unchiul meu de la tara - mosul din deal. Mosul asta al meu se imbata saptamanal si atunci ne aducea mie si lui frati-miu suc de la bufetul satului, lucru care nu il scapa de injuraturile mamaia-mi, care o plangea pe matusa-mea ca s-a maritat cu un betiv care stia doar sa bea si sa cante la clarinet. Nu mai avea clarinet, cred ca il vanduse pentru tuica. Si cand ma apropii la o distanta potrivita pentru comunicare vorbita il intreb daca e sofer si daca ma ia si pe mine. Discutii, sunt din Romania, el merge pana in Copiapo, super, hai bre, ma iei?, pues es, pai ma iei?, pues es, ma ia. Ieeeee. Am gasit camion in sub 1 minut. Pornim la drum.
Discutiile de acomodare Romania, stie de tigani, ce producem noi, pai masini, telefoane, otel, dar nu sunt romanesti, sunt fabrici straine, e bine ca sunt, e bine e si el de acord. Don Juan, ca asa il cheama, e umblat, a facut toata America Latina cu rucsacul si a dormit la hosteluri - bravo domne, n-as fi zis, vezi cum inseala aparentele. Dupa ce a umblat, s-a insurat, a facut copii si si-a luat camionul asta cu care transporta ce au oamenii in casa cand se muta, de unde si numele camionului - Mudanza, adica mutare. Pentru transportul asta ia 65.000 pesos, adica cam 1000 de Euro si dupa aia sta in Copiapo pana prinde alt transport ca sa nu se intoarca cu camionul gol pana in Santiago. Meserias. Ii expun filozofia mea de viata si e foarte de acord cu ea in afara de treaba ca sunt cu capul in nori, lucru care i se pare cam o prostie. Ce vrei bre, doar calitati? sunt om si eu. Peisajul - breathtaking.
Iesim din munti si deja se vede ca se apropie desertul.
Ne bagam sa mancam intr-o locatie simpatica de la marginea drumului, inainte sa intram in Copiapo. Copiapo asta e oras minier si e celebru in lume fiindca intr-o mina de langa au fost blocati cei 33 de mineri si dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, din alte surse, sunt si romani care se marita cu chilience. Restaurantul arata foarte misto si o bag o casuela de vacuno, adica o ciorba de vaca. Astia fac ciorba de vaca cu de toate, adica pun si pepene galben si porumb intreg.
Don Juan nu accepta sa platesc, imi spune ca m-a invitat el - intr-adevar zisese ceva de invitat la masa, dar eu am zis ca asa zice el hai sa mancam. E 4 dupa-amiaza, urmatorul oras este Caldera la vreo 1 si jumatate de mers si dupa aia desertul Atacama pana la Antofagasta pentru 6-7 ore de mers, asa ca o sa raman peste noapte in Copiapo si plec de dimineata ca sa ajung in Antofagasta sau in Calama pe lumina. Toata lumea imi zice ca in Antofagasta este super periculos noaptea. Plateste si intram in oras unde ne invartim de ne zapacim ca sa cautam un residencial in care sa dorm. Toate sunt pline, asa ca ma lasa sa caut eu mai departe si el se duce spre drumul lui. Lacrimi de despartire, imi da mailul si imi zice sa ii scriu ca sa stie daca am ajuns cu bine. Tovarasi, daca va mutati vreodata dintr-un oras in altul in Chile, Don Juan este alegerea potrivita pentru dumneavoastra. Aveti mai jos camionul care va va muta mobila si electrocasnicele si de asemenea numarul de telefon.
O iau la picior usurel si gasesc repede un residencial. Plec sa ma plimb prin oras si sa scriu ce mi s-a intamplat pana atunci, iar cand ma intorc ca sa imi las camera foto si cer niste lamuriri despre unde e misto de petrecut pe aici, proprietarul imi spune ca la colt sunt poponarii. WTF? Sunt socat total, fiindca nu imi dau seama ce vrea sa zica, incerc sa fac misto de el, nu prea imi iese, asa ca plec prin oras injurand. In gand, normal. Vad proiectat in piata orasului jumatate dintr-un film pe care l-am mai vazut si ma intorc sa ma culc. La residencial asta ma intreaba daca am gasit ceva, ii zic ca da, si ca m-au intrebat de el, haha, i-am dat-o fiindca nu se astepta la asta si acum el e un pic confuz fiindca nu intelege ce se intampla. Ne punem un pic la povesti si cand ii zic ca eu calatoresc a dedo si ca am venit pana aici cu un camion ii pica fisa. Pai de-aia a venit camionero ala sa intrebe de tine, se lumineaza el. Aoleu, pai tu ai crezut ca sunt gay, da domne, imi zice el, am crezut. Ne hahaim amandoi si ma gandesc cu duiosie la don Juan care era sa ma bage in belele din cele mai bune intentii.
Singurul lucru care ma oftica cu calatoria asta este ca tot merg si nu apuc sa vad nimic, dar asta se va schimba total maine, fara ca eu sa planific deloc treaba asta.
Postări
