Puerto Natales

Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. scl scl

Tovarasi, viata nu inseamna doar bautura, distractie, fete si alte lucruri futile. Viata este o treaba serioasa. Mi-am repetat eu aceste lucruri de cateva ori ca sa imi intre bine in cap. Si spunandu-mi asta, gandurile m-au purtat catre antichitatea greaca si am decis sa le urmez exemplul. Nu intelegeti, nu? Offf. Bine, va explic - am inceput sa fac si miscare fiindca incepusem sa ma cam anchilozez. 

Dupa o calatorie de cateva ore cu busul am trecut granita in Chile si am ajuns in Puerto Natales. Aici ajungem seara si dorim sa urmam exemplul grecesc in continuare si sa ne educam simturile asa ca mergem intr-o carciuma. In carciuma pe cine il vedem? Pe Mateo nene!!! Doar ca era cu 10 ani mai in varsta, mai scazuse in inaltime si se mai ingrasase.

Si-a abandonat tara de care era atat de incantat incat chiar mergea sa schieze in ea si a plecat in Chile sa cante. Si baga binisor. Nu ne-a recunoscut, asa ca ne-am dus sa ne odihnim pentru ziua grea de poimaine.

Erau o caruta de trasee de facut prin el famoso Parque Natural de las Torres del Paine, dar fiindca nu avem 9 luni pentru America Latina ca francezii si evreii din bus si nici cort ne-am hotarat sa dormim la cabana de la poalele muntelui si sa facem un traseu de vreo 9 ore dus-intors pana la un Mirador. Buen. Pornim la drum de dimineata si vad o pestera pentru care platesc si 3000 de pesos chilieni. Spiritul meu critic grec se revolta impotriva celor 300 mc de pestera cu o publicitate prea mare. 

In poza, nu stiu de ce, arata mai bine decat in realitate. Imi descarc nervii un pic pe un urs.

In schimb ce vad ulterior este ....

Bagam si 2 poze iola, vorba lui Vladut.

Pe un drum de apa ca asta trebuie ca si-au inchipuit vikingii ca merg dupa moarte.

O parte din Harciogu e cu noi, fiindca vedem si lame.

Mai vedem si o cascaduta frumusica. Ghida ne-a zis sa nu depasim indicatoarele cu ''Nu depasiti indicatorul, pericol datorita vanturilor puternice'', dar lucrurile mari in viata se obtin riscand. 

Ziceam de munti, de natura, nu? Pai incepe.

Lamele lui Harciogu sunt peste tot si reusesc sa blocheze traficul.

Chilienii au norii un pic altfel.

Busul nostru mare si confortabil se schimba in sfarsit intr-un bus autentic. Cica toate sunt asa in Bolivia. Abia astept.

Dupa un somn odihnitor la cabana, ne trezim si mancam pentru a doua oara de cand suntem in America mancare gatita de noi - sandwich-uri cu conserva de peste, findca Vali e vegetarian. Prima oara a fost in seara trecuta. Am facut acest lucru nebunesc pentru ca mancarea era scumpa rau, chiar si dupa standarde vestice, iar noi suntem din..., dar mai bine nu ma gandesc. Singurul lucru folosit de la restaurant au fost 1 furculita si un cutit pe care personalul restaurantului ni le-a dat cu oarecare complezenta.  

Este ora 6, suntem in picioare si pornim sa cucerim varful. Lucrez la corpul meu, conform idealului grecesc.

Observ totusi ca sunt destul de departe de acest ideal, fiindca ma opresc din 5 in 5 minute, gafaind, sa admir peisajul si sa fac poze cica. Muntele din dreapta este diferit de ce am vazut eu pana acum.

Tot admirand peisajul la fiecare 10 minute intram in vorba cu alti excursionisti. Alta treaba cand vorbesti cu alti excursionisti - nici nu stiu cand trece timpul si ajung in varf, dar imi dau seama ca sunt fara Vali. Fac niste poze excursionistilor si mai vorbim un pic.

Ajunge si Vali, facem poze si ne ofticam un pic ca e ceata.

Ziceai ca esti in Pirates of Carribean, doar ca in poze nu prea a iesit, nu stiu de ce.

Cand vad placuta cu drumul facut de mine sunt plin de mandrie. 

La un refugiu am vazut ce se intampla daca il incrucisezi pe Doru Stanculescu cu Salvadore Dali.

Poate ati observat, desi ma indoiesc, ca nu am mentionat nimic despre bucataria argentiniana. Asta fiindca nu prea e nimic de mentionat, fiind mai fara imaginatie chiar si decat cea romaneasca. In Chile in schimb, bucataria e foarte buna sau asa mi s-o fi parut mie dupa 1 luna de bife de chorizo. Cand treceti prin Puerto Natale, mergeti neaparat in carciuma asta. Are doar 5 mese, e ieftin si se gateste foarte bine.

Tipul pe care il vedeti acolo este un englez din Leeds care a ajuns in Puerto Natale, a stat o zi si  i-a placut asa ca a mai stat o zi si i-a placut in continuare, s-a insurat cu o localnica care avea carciuma asta - si treaba asta i-a placut si mai mult si dupa 10 ani a ajuns sa ne intalneasca pe noi.

Si la sfarsit, Mateo live.

Argentina

"Ojalá te enamores!!!" - maldición árabe

O sa scriu niste chestii random despre ce am inteles eu din Argentina si ce mi-a placut mie pe aici. In primul si in primul rand tin sa va aduc la cunostinta ca sunt incredibil de asemanatori cu romanii.

Fiindca sunt maniac ii intreb pe toti argentinienii 2 chestii:

Qual es tu opinion de Cristina. Asta ii pune pe ganduri rau, imi zic ca e o chestiune muy larga si incep sa imi zica parerea lor. Am intrebat chelneri, soferi de taxi, fete de la receptie din hosteluri, fete care vand bilete de bus, vanzatori din chioscuri, oameni intalniti in hosteluri, oameni unde am stat cu couchsurfing, oameni care mancau la masa de langa noi, ghizi, orice om caruia i-am pus o intrebare despre directia in care mergem plus altii de care nu mai tin minte. Foarte politicosi mi-au raspuns toti. Sunt oameni carora le gusta, unora no le gusta. A, uitasem - Cristina e la presidenta de Argentina. Prin 2000 si ceva era haos politic in Argentina si au avut 5 presedinti in 5 zile. Ultimul a fost Nestor Kirchner, sotul Cristinei. A stabilizat situatia, a creat locuri de munca, dar latin fiind si-a bagat si bani in buzunar. Planul lui era sa fie el presedinte un mandat, sotia lui - Cristina - un mandat si tot asa 4 mandate, adica 16 ani. Smart, nu? Noooot. Fiindca dupa primul lui mandat, cam pe la sfarsitul mandatului Cristinei - in toamna lui 2010 - s-a intamplat ceva la care nu se astepta - a murit!!! Treaba asta a declansat o miscare emotiva puternica in favoarea Cristinei, de unde si Fuerza Cristina pe care o tot zic eu mereu spre disperarea lui Vali si enervarea unor argentinieni. Ei, Cristina asta si-a luat-o in cap si a inceput sa faca smecherii. Stiu ca m-am documentat - a semnat un contract cu Qatar-ul pentru nu stiu cate miliarde de dolari ca sa cumpere gaz de la ei la un pret cu mult peste pretul pietei, dar argentinieni s-au enervat si a scazut rau in sondaje - de la peste 50% prin toamna la vreo 35% acum. Are alegeri anul asta si nu si-a anuntat inca candidatura - trebuie sa si-o anunte in luna mai neaparat - dar bafta ei este ca toti ceilalti contracandidati sunt foarte varza. Are totusi impotriva ei toata presa. Uite o poza cu ea.

Mie mi se pare ca arata ca o actrita porno iesita la pensie - probabil Viril ar fi fost incantat de ea acum vreo 30 de ani. Orisicat, inca o data "Fuerza Cristina" de la mine, fara numar.

A doua intrebare este Y Malvinas. Cu o singura exceptie - un tip care manca  la masa mea in Chalten - toata lumea a zis ca las Malvinas son argentinas. E bine ca e un lucru cu care sa fie 40 de milioane de oameni de acord. Ca l-am scazut pe tipul ala din Chalten si m-am adunat pe mine, matematicienii lui Peste ce sunteti.

Mass-media argentiniana

Nu stiu daca va vina sa credeti, ca nici mie nu mi-a venit la inceput, dar ziarele si televiziunile lor sunt mai varza decat ale noastre. Daca citesti ziarele si te uiti la televizor nu mai iesi din casa ca sa nu te omoare, sa nu te jefuiasca si sa nu te calce masini conduse de betivi. Eu am bantuit strazile noaptea prin toate locurile posibile si nu mi s-a intamplat nimic, de exemplu pana in ultima zi in care am stat in Rosario nici nu stiam cum arata Rosario by day. La televizor e o manie cu Gran Hermano si toate stirile sunt ceva de genul Stirile de la ora 5 de la Protv. Ca sa fiu corect trebuie sa zic ca German - tipul la care am stat in Rosario a avut carnetul suspendat de 2 ori pentru ca a condus beat si din cauza asta si-a vandut masina si mergea doar cu bicicleta. Iar Fede nici nu concepea sa conduca noaptea treaz. Deci un sambure de adevar exista in tot ce mint ziarele si televiziunile.

Las chicas

Oofff. Subiect muy largo, cerut de voi si indelung studiat de mine. Cele mai frumoase femei sunt las cordobesas si las rosarinas, adica fetele din Cordoba si Rosario. Am trecut prin orasele astea si pot sa confirm. E jale. Vizitati-le baieti. Sunt foarte pasionale. Dar, daca stati 2 zile in fiecare oras, cum am stat eu, o sa vedeti ca apucati doar sa vorbiti cu ele, sa va vedeti o data si dupa aia te apuca nervii ca tu pleci si ea te intreaba cand va ma intalniti  si tu ii zici ca ai bus spre Chile maine la 3 si ea insista sa va vedeti la 2, nu stiu de ce, poate crede ca te face sa stai inca o zi si te apuca nervii si mai tare ca fata e draguta, dar asta e viata. Discutam cu o tipa la un moment dat si m-a intrebat daca am prietena. Ca sa vad ce zice i-am zis ca am si ea m-a intrebat daca imi iubesc prietena. Ca sa vad ce zice i-am zis ca da, adoptand o fata din asta mai rationala. Atunci ea mi-a spus ca daca i-as spune ei treaba asta cu fata aia rece ella me mata. Si tineti cont ca avea 30 de ani, divortata si cu 2 copii. Sunt super multe tipe asa - se casatoresc la 18 ani fiindca fac copilul fiindca prezervativul e pentru fitosi. La 23-25 de ani barbatul pleaca dupa altele y despus fiesta por 2-3 anos, fiindca au si ele dreptul sa se bucure de viata, nu? La 27-30 de ani incep sa caute iar un barbat stabil, fiindca e greu cu 1-2 copii. Nu mai stiu ce li se intampla dupa varsta asta fiindca nu a fost obiect de studiu pentru mine acest segment demografic si cate dintre ele isi gasesc jumatatea de portocala, cum se exprima Alinuta. Aveti grija ca se dau in vant dupa straini. O tipa pe care am intalnit-o in Rosario batea vreo 50 de km in fiecare weekend din oraselul ei pana in Rosario ca sa se intalneasca cu straini. Un pic mai disperate ca la noi, parerea mea. Puteti sa ziceti cu incredere ca sunteti din Romania, fiindca feed-back-ul este foarte bun. Eu ma prezint cam asa - soy de Romania. Ele se uita lung si zic Que lindo si adopta o fata mai nauca fiindca nu stiu nimic de Romania. Si eu, fiindca sunt smecher, zic Romania, Europa. Cam toate rad la treaba asta. Puteti sa o folositi si voi. Eu am inceput sa o folosesc si cu astia din vestul Europei. Ma intalnesc cu ei, discutam, ne hahaim si dupa aia cand le zic ca sunt din Romania, astora le cam pica fata si tac. Eu ma fac ca interpretez tacerea lor ca nestiinta totala vis-a-vis de Romania si nu ca le-ar fi frica ca le fur portofelul,  asa ca adaug ca si cum as explica unui retard - Romania, Europa. Astia se cam ataca ca ii tratez ca pe niste retarzi si revenim iar pe picior de egalitate - oi fi eu roman, dar macar sunt mai destept decat el. 

Fiindca sunt atat de mult asemanatori cu romanii, socul cultural este mic si  in timp se reduce pana dispare definitiv. Pe mine m-a cam secat treaba asta, fiindca vreau sa vad chestii diferite cand calatoresc, nu Romania cu vorbitori de spaniola. Deci, daca cautati chestii exotice, nu veniti in Argentina. In schimb daca Sinaia este cea mai tare statiune de munte din lume si Mamaia este the shit  pentru voi puteti sa veniti linistiti in Argentina ca sa va socati prietenii cu gusturile voastre exotice. Nu va faceti probleme, totul e ca la noi, doar ca esti tratat mai bine. Un fel de Bulgaria spaniolizata si mai pasionala si fara bulgari. Totul este mai scump decat in Romania cam cu 20%, iar Patagonia este scumpa pana la cer, dar fiind zona cea mai exotica a Argentinei am mers si am decartat si eu bani.

Tango-ul nu se danseaza in toata Argentina cum crede toata lumea ci doar in zona Buenos Aires-ului  unde traiesc de altfel 20 de milioane de locuitori - 2 mil in Buenos Aires si restul in zona metropolitana. In restul tarii se asculta si se danseaza pe reggaeton, folklore si ceva rock. Rock-ul argentinian este cel mai tare din tot continentul si toate celelalte tari se raporteaza la el. Muzica lor folklore este chiar superba si au multe festivaluri, cum a fost cel de la Jesus Maria, unde am fost si eu.

Maine plec spre Chile cu busul de 3.

La Tierra del Fin del Mundo

A drink precedes a story - Irish proverb.

A fost a doua oara in viata mea cand am crezut ca o sa mor. Prima data s-a intamplat cand aveam 15 ani si eram la Eforie Sud. Am intrat atunci in mare si am inotat cat am putut de mult in larg, iar prin cat am putut de mult inteleg ca nu mai puteam inota deloc. In momentul acela mi s-a parut o decizie inteleapta sa ma intorc la mal. Nu stiu cum sunteti voi, dar mie imi e greu sa fac un lucru cand nu mai pot si astfel am aflat cu adevarat ce inseamna sa iti depasesti limitele. Si am mai aflat ca in asemenea momente adopt o atitudine filozofica - ma uitam spre mal si vedeam toti oamenii aia fericiti si total indiferenti la faptul ca aproape ma inecam si mi-am dat seama ca asta este conditia umana - indiferenta egoista.

Deoarece am ajuns aproape sa mor a doua oara inseamna ca nu am murit prima oara pe litoralul romanesc - moarte nu prea spectaculoasa de altfel, ci era sa ma prabusesc cu avionul la capatul lumii. In primele 5 minute de zduguieli puternice ale avionului eram calm, dar panica m-a cuprins treptat cand zguduielile s-au intetit si avionul a inceput sa cada in gol cateva sute de metri la fiecare cateva minute. Am inceput sa am o transpiratie rece, cum am citit in carti ca trebuie sa ai si m-am bucurat ca am un card de credit gold cu asigurare de viata de 50.000 de Euro. Macar sa aiba maica-mea si frati-miu o mica alinare pentru pierderea mea. M-am bucurat si mai mult fiindca am vazut ca am o fire generoasa. Gandurile astea imi luasera mintea de la moarte si pluteam intr-o stare de automultumire cand, pe o desteapta de langa mine o apuca vomitatul. Treaba asta m-a adus cu picioarele pe pamant, adica pe podeaua avionului si, fiind o fire empatica m-am alaturat si eu vomitatului ei. Se pare ca eram multi oameni empatici pe acolo, fiindca in 5 minute o treime de avion vomita, creand o spirala vomitiva ascendenta care s-a oprit in momentul in care nici unul dintre noi nu mai avea ce vomita. Vomitatul asta a avut si o parte pozitiva, fiindca nu mai ingrijorat ca o sa mor, fiind prea extenuat. Nu stiu daca ati obserat, dar unul dintre efectele vomitatului este faptul ca dupa te simti ametit, aproape high. Asa ca ultimele 10 minute de zbor, intre terminare vomitatului si aterizare au fost ca si cum as fi bagat un joint. Apropo de aterizat - cand am aterizat in Buenos Aires toata lumea a aplaudat, cum se aplauda pe la noi. Cool!

Despre Ushuaia ce sa va zic - cel mai sudic oras din lume - treaba asta este o competitie permanenta intre diverse orase din lume, de unde se fac expeditii spre Antartica la preturi piperate - 3500-4500 USD pentru 11-14 zile. Oameni cool peste tot, in schimb, parca ca sa compenseze toate cacaturile astea, privelistea este A-MA-ZING. Stateam si ma uitam cate o ora si nu ma mai saturam. Aveti jos niste poze, am vazut si pozele de pe net, dar va garantez ca nimic nu se compara cu ce se vede in realitate. Este breathtaking, incantatoare, merveilleuse, maravillosa, glorious, magnifique.

Am facut 3 excursii

- in parcul lor national

- cu barca pe mare sa vedem lei de mare si pasari pe stanci

- sa vedem pinguini.

Mai jos niste poze din parcul lor national din langa Ushuaia.

Cu barca a fost bine fiindca sunt fascinat de vapoare, barci, etc si fiindca capitanul m-a lasat sa o conduc la intoarcere vreo ora pana la vreo 20 de metri de port. In timpul asta el statea cu spatele spre mal si era mai interesat de conversatia cu mine decat de directia barcii. Am luat treaba asta ca o incredere a lui in mine si nu ca o inconstienta.

Leii de mare si pasarile. Draguti, nu zic, dar nu m-au entuziasmat. I-am pozat si eu, ca toata lumea si am fost multumit ca nu era pe langa mine vreun gras barbos de 50 de ani cu un DSLR. Nu stiu daca ati observat, dar sunt o multime de grasi pe la 50 de ani, cu barba - ca sa fie clar ca poseda o latura artistica si cu DSLR-uri. Vorbesc rar, ca nu cumva sa pierzi vreun cuvant din platitudinile pe care le debiteaza. Eu am intalnit unul din asta in magazinul foto din Ushuaia. Era din Brasov si cand mi-a zis asta am simtit ca se crede superior ca nu sta in capitala si e ardelean. Pun pariu ca era si muntoman. Ii cazuse obiectivul in apa cand incerca sa-l schimbe si venise sa ia unul nou, de vreo 30 de cm. Hm, trying to compensate for somethin', Pa?

Parerea mea despre mosii astia fotografi:

- au devenit impotenti;

- s-au cam ratat in cariera;

- vor sa impresioneze cam ca un pusti de 15 ani. Doar ca pustiul o face pentru fete, dar astia chiar nu imi dau seama pentru ce o fac.

Deci, cum va povesteam, ne uitam noi la lei de mare si nu era nici un fotograf barbos prin preajma. Ma simteam chiar bine, dar mi-am dat seama ca treaba asta cu uitatul la animale nu ma incanta. La bunica-mea la tara sunt o multime de ciori, vrabii si in curtile oamenilor gaini, rate, gaste, etc. Nu se inghesuie nene turisti sa le pozeze. In schimb aici, buluc. Chestie de marketing. Mi-am explicat asta doar prin faptul ca i-a pacalit cineva sa dea 30 de Euro sa vada pasari asa ca o pozezi si zici ca e misto ca sa nu iti para rau de bani. Chiar si eu am facut poze.

Pinguinii au fost mai cool, fiindca sunt super comici, vorba lui tanti Vali de la tara de la mamaie.

Ma apucasem sa va zic de parcul Tierra del Fuego. Super peisaje, vedeti mai sus. Aici am zis de vreo 100 de ori "Fuerza Cristina" si "La Malvinas son argentinas" spre incantarea lui Nahuel - un argentinian cu care ne-am imprietenit si a ghidei. 

Ghida chiar era fascinata de pronuntia mea si de cat de mult ziceam eu chestiile astea si a zis ca vrea sa ma cunoasca mai bine seara in "Dublin"- barul local - dar eu am vazut ca e o vaca neserioasa si nu m-am bazat pe faptul ca o sa vina ea. Am facut bine, fiindca a iesit mai mare distractia. Treaba cu "Fuerza Cristina" am mai incercat-o si altadata, dar capitanul vasului nu era fan deloc si chiar a cam regretat ca ma lasase sa conduc barca. Singurul lucru care nu mi-a placut in Ushuaia a fost faptul ca a fost frig.

Cel mai cool hostel din lume

Ushuaia este la capatul lumii, este destul de aproape de Antartica - cca 1000 km si este si destul de scumpa. Oamenii care vin aici sunt o combinatie de:

- oameni care merg la munte si care se cred speciali pentru asta;

- fotografi amatori, care baga o caruta de bani in echipamente si se cred speciali pentru asta;

- oameni care merg in Antarctica.

Asta inseamna ca exista o concentratie mare de oameni speciali, asa ca unii s-au simtit jigniti de acest lucru si au decis sa fie si mai speciali. Astfel a aparut hostelul Freestyle Backpackers. Este locul cu cea mai cool si laid-back atitudine din toata emisfera sudica. Se asculta in principiu muzica alternativa, iar din cand in cand Roxette si alte chestii din anii 80, cu o atitudine pe jumatate ironica, pe jumatate nostalgica.

Priviti-l pe receptionerul nostru.

Este cel mai cool om din lume. Acesta este biroul lui.

Bineinteles ca are placa de snowboard, fiindca snowboard-ul este cel mai cool sport din lume. Cand vine cineva in hostel, da noroc cu el ca si cum ar fi cei mai buni prieteni din lume pentru ca el este prieten cu toata lumea si vrea ca toata lumea sa se simta cool chiar de la inceput. Cand pozeaza, omul cool este chiar mai cool decat este in restul timpul, chiar daca acest lucru pare imposibil.

Dar sa fii cool nu inseamna sa fii iresponsabil. Nuuuu, omul cool modern este o persoana responsabila, care respecta faptul ca dupa o betie nu trebuie sa ii aprinzi lumina in camera altui om cool.

Priviti ce postura cool are domnisoara de mai sus. Chiar daca abia s-a trezit din somn, postura cool este  adoptata imediat, iar faptul ca tu esti un taran care ai reusit sa bei mai mult decat ea si ai ajuns in camera dupa ea nu poate decat sa declanseze un dispret cool din partea ei.

Dupa ce mananci este cool sa iti speli vasele, fiindca omul cool nu este ma-ta. A se observa jocul de cuvinte Milf/Mom. Cool, nu?

Ce faci cand esti beat? Vomiti, indiferent de cat de cool esti. Dar, fiindca esti cool modern, vomiti responsabil, nu ca tot profanul.

Asa cum exista forta gravitationala, exista si o forta de atractie care face ca omul cool sa traga la omul cool. Eu am vazut aproape numai oameni cool in hostelul asta, iar cei care nu erau cool ori se pierdeau in peisaj, ori deveneau si ei un pic cool. Si pe pereti erau poze cu oameni cool care au stat aici, ca sa se stie ca prezentul a avut un trecut la fel de glorios.

Manualul omului cool spune ca este cool sa te strambi atata timp cat strambatura ta este cool. Cum stii daca este cool? Daca esti cool de suficient de mult timp, stii. Daca nu, stai pe langa oameni cool, fiindca coolness-ul se ia ca pojarul si in timp vei capata si tu pana la urma sistemul de referinta al omului cool.

Sexul este cool chiar si pentru oameni care nu sunt cool, asa ca pentru un om cool este unul dintre cele mai cool lucruri din lume. Este posibil ca ca toata cultura cool sa fi aparut ca niste oameni total neinteresanti si plati sa poata sa faca sex cu oameni interesanti. Dar in momentul in care devii cool toata mintea ta, cata ai, se reseteaza si ajungi sa faci sex doar cu oameni cool. Fiindca esti cool, esti responsabil, asa ca folosesti

Dupa 2 seri petrecute in cel mai cool loc din lume, a trebuit sa plec fiindca in weekend-ul asta a avut loc o invazie de oameni cool si, cum noi nu rezervasem dinainte paturi nu mai aveam loc. Cel mai cool om din lume ne-a dat niste bratari.

Am fost un pic bucuros ca am plecat, fiindca inevitabilul incepuse sa se produca si incepusem sa merg ca MC Hammer si sa vorbesc ca Ice Cube.

Piss bro.

Nopti albe in Rosario

Tovarasi, stiu ca v-am promis sa va scriu istoria lui Fernando. O sa va scriu si istoria lui Raz, un evreu mai mediocru ajuns in America. Dar momentan, fiindca nu am reusit inca sa creionez cele 2 portrete corespunzator, va voi spune doar ce s-a intamplat in ultimele zile, in care nu am putut sa scriu mai nimic, datorita lipsei de Internet, lenei - da mama, stiu ca nu trebuie sa fiu lenes - si tentatiilor care ma pandesc la tot pasul. Treburile stau cam asa: un tip numit German, argentinian pasionat de limbi straine imi scrie ca putem sta la el in Rosario. Buen, vamos en Rosario. German, care invata germana, lucreaza in timpul zilei ca orice om normal, asa ca ne trimite la o prietena de-a lui, o fata cu o suflet mare si cu un trup pe masura, care sta toata ziua si verifica chestii pe net. Chestii care nu o ajuta cu nimic, doar ii ocupa timpul, fiindca are parinti care o intretin in timp ce ea face diverse facultati pe care nu le termina. Agustina ne intampina prietenoasa si mergem cu ea la cumparaturi de merinde fiindca ea este intelectuala si are doar carti in casa. De gatit ne ocupam tot noi, ea fiind intelectuala si gazda - Vali de partea vegetariana iar eu imi incalzesc in tigaie niste limba de vaca, ea contribuind in final cu o bere. Ii spal vasele, ii curat aragazul si blatul de bucatarie - necuratat de vreo saptamana - damn intelectuals - iar ea verifica intre timp ce se mai intampla pe net. Intelectuala. Are chiar un citat din Cortazar care spune ca un om este ceea ce face din libertatea lui. Nu cred ca este autoironica cu citatul asta. Ma mai uit la ea, ma uit si la citat, beau niste bere, ma uit la Vali si ma bag la somn. Urmeaza vineri seara si vreau sa fiu fresh ca sa inteleg una noche en un boliche argentino.

Dupa ce ne trezim, pornim pe la 9 seara spre German. Aici o zi decurge cam asa:

- trezirea - ora 7-8;

- munca (nu prea se omoara) - pana la 13;

- siesta - 13-17;

- munca - 17-20/21;

- vamos a tomar una cerveza si comer algo - pana pe la 12 noaptea;

- daca e vineri sau sambata sau daca te tine - boliche, adica club. In afara de cazurile cand e club de teenagers, nu se danseaza. Lumea se strange in club pe la 2 noaptea, iar daca e sambata pe la 3!!!!! La ora 5 te da afara.

Buen, ne vedem cu German, despre care mai multe mai incolo. Omul e cu o blonda frumusica care nu e vreo inteligenta dar, din pacate nici proasta. Lucru care German il va descoperi pe pielea lui in aceeasi noapte. Mai vin niste prietene si prieteni de-ai Agustinei, mai mancam, mai bem, mai avem si discutii. Ce zicem noi e cam acelasi lucru:

- rumana es muy parecido con castellana porque es una lengua latina;

- da, vorbim bine spaniola, multumim. Ideea e ca ei compara cata spaniola vorbim noi cu cata engleza vorbesc ei. Ei nu vorbesc engleza;

- da, suntem in UE, dar nu avem Euro, iar moneda noastra este leul, care inseamna leone si are cam aceeasi putere de cumparare cu pesosul, mas o meno - sunt fascinati de expresia asta;

- calatorim pentru 5 luni fiindca facem parte dintre "The 1000 most privileged Romanians". Cand le zic asta, unii chiar cred ca facem parte dintr-o casta superioara, asa ca le spun ca e o gluma - suntem doar bogati.

Vali e obosit si nu are chef de club, asa ca eu ma sacrific si purced fara el. Fiindca German a plecat cu blonda spre casa, am ramas cu Agustina si prietenii ei. In club incep iar sa ma laud ca sunt roman, si, nu stiu de ce toata lumea e entuziasmata. La 5 ne da afara, asa ca pornim spre alte terase. Pe drum ni se alatura diversi oameni, dintre care si o blonda care seamana cu Madona si cara dupa ea pe la concerte si prin cluburi ditamai operele complete ale lui Cortazar. O adevarata manie cu Cortazar asta, nene. O intreb cati ani are si cand imi zice 23 imi aduc aminte de liceu cand o multime de proaste se carau cu Cioran/Eliade dupa ele la scoala si le puneau pe banca ca sa vada lumea ce intelectuale sunt ele. Unele lucruri nu se schimba niciodata. La ora 8 plec in sfarsit spre casa pentru un somn binemeritat dupa o noapte de explorari.

German este un om entuziast, dar are doar un pat ingust si o saltea. Fiindca e clar ca eu cu Vali nu o sa incapem pe salteaua aia, isi ia sacul, isi aprinde lumina, da drumul la radio si se culca pe ciment. Il rog sa nu faca asta, dar el imi zice ca nu o sa doarma, o sa mediteze.

Suflet mare, fost rocker in adolescenta.

O sa va arat si niste poze cu el acum, iar cel care il poate identifica, are o bere si tot respectul meu. Eu nu am reusit sa il identific.

Buen, dupa 2 zile de explorari nocturne este timpul sa vad si eu cum arata orasul ziua, asa ca la ora 14, cand toata lumea se ascunde de caldura de afara noi iesim sa dam piept cu ea.

Politica la ei e tot cam ca la noi - 2011 e an electoral. Cristina e presendinta lor, foarte apreciata de multi dintre ei. Prin 2000 si ceva, dupa o mica criza prezidentiala, in care au schimbat 5 presedinti in 5 zile, sotul Cristinei a ajuns la putere si a stabilizat situatia. Planul lui si al ei era sa ia el un mandat, ea un mandat, el un mandat, ea un mandat - adica 16 ani, dar totul s-a oprit la pasul 2 prin moartea lui. Am vazut multe grafitti cu "Fuerza Cristina" pe aici.

Pe malul raului, tot fotografiind am vazut niste copilasi. M-au fascinat, asa ca i-am pozat la greu.

Aici e o poza cu un tip care in Romania ar fi bulibasa, dar aici este doar un pescar si un om obisnuit.

Buen, seara plecam spre aeroport fiindca urmeaza sa ajungem in Tierra del Fuego. Bagam vreo 2 km cu rucsacii in spate pe marginea autopistei, fiindca facem economie, si vedem o gramada de gherete care vand mancare tiristilor, soferilor si celor care li se pare prea scump sa manance la aeroport.

 Bucatarul este asa de incantat ca ii fac poze, incat ma invita in ghereta, ca sa il admir la munca din apropiere.

Uitasem, in partea cu blocuri, Rosario arata cam asa. In rest, muuulte case si blocuri mai micute.

Si o chestie care mi-a placut mult la German in baie: