Tovarasi, m-am mutat pe www.macrameu.ro!

Ar trebui sa fii directionat automat in cateva secunde. Daca nu, te rog apasa aici.

Ma ocup cu turul lumii - momentan prin America de Sud, iar dupa vedem. Probabil Asia.

sâmbătă, 6 august 2011

Tabatinga si Leticia

Ajung eu dupa-amiaza in Santa Rosa cu barca rapida din Iquitos. Barca asta rapida mi-a dat niste feelinguri de rata de tara mergand pe apa. In barca asta am vazut primii brazilieni adevarati, niste negri si niste baieti solizi cu sepci multicolore si cu lanturi scoase peste tricou. Am stat cu ochii pe bagaje ca pe butelie. Afirmatia de mai sus poate parea un pic rasista, dar mi-am dat seama abia mai incolo ca pe aici poti fi jefuit cu succes de niste culori de piele foarte diversificate. Din Santa Rosa iau o barca si ajung in 5 minute in Tabatinga. Toate povestile din copilarie cu pirati, cu porturi si cu marinari beti mi-au revenit in memorie in momentul in care am coborat din barca asta. C-asa sunt eu, fire impresionabila si romantioasa. Dupa ce toata lumea imi zisese cat de periculoasa e Brazilia, dupa ce argentinienii imi povestisera de tehnica tarzanistica folosita de brazilieni pentru agatarea femeilor si dupa ce mai tocmai terminasem de citit niste aventuri ale unor exploratori ajunsesem sa vad in soferi de taxi si vanzatori de CD-uri piratate fauna interlopa de secol XIX. Aud pe strada destul de multa portugheza, dar fiind la granita inca reusesc sa ma inteleg cu ei in spaniola. Imi dau seama ca treaba asta nu o sa se aplice mai incolo, iar o asemenea piedica se poate dovedi de netrecut in explorarea universului atat a celui uman cat si a celui feminin.


Hai sa va explic un pic pe unde ma gasesc. Tabatinga asta a fost un port militar pus de portughezi in secolul XVI pe Amazon sa stea de straja la hotare. Portughezii s-au disperat tot timpul cat au avut Brazilia ca spaniolii o sa intre peste ei, fiindca erau destul de outnumbered - acum 500 de ani Portugalia avea 1 milion de oameni si Spania 9 milioane. Stateau ei un pic tranquil, ca facuse Papa impartirea Americii de Sud prin tratatul din Tordesillas, dar banul e ochiul dracului si nu cred ca se bazau ei extraordinar de mult ca blestemele Papei o sa ii protejeze total. Lucru care s-a dovedit corect - atat in Brazilia cat si in celelalte locuri din America de Sud au tot intrat si englezii si olandezii si francezii. Ce m-a suprins este ca pana la urma spaniolii sau portughezii i-au pus pe fuga si ceilalti nu au reusit sa puna mana pe mai nimic pe aici. Nu mai stiu cine mi-a zis ca New-York-ul a fost intemeiat de niste olandezi izgoniti din Rio de Janeiro, dar pe net nu am gasit informatii referitoare la treaba asta. Daca imi aduc aminte cine mi-a zis sau daca gasesc in alta parte informatii va zic. Ajunsesem deci intr-un loc care avea si istorie coloniala in spate, chiar multa, dupa standarde sud-americane. Santa Rosa (Peru) cu Tabatinga (Brazilia) si cu Leticia (Columbia) reprezinta de fapt un oras mai maricel impartit intre cele 3 tari. Se poate trece din Santa Rosa in Tabatinga sau Leticia cu barca, iar intre Tabatinga si Leticia terestru.


Revin in prezent. Fiindca eu iau atitudine in fata piedicilor, plec sa cumpar un dictionar si un manual de portugheza. Opresc un moto-taxi - pe aici taxiurile sunt cam toate motociclete si asa intra in scena Nixon. Asa imi raspunde cand il intreb cum il cheama - Nixon. Mie mi se pare ca nu aud bine si il mai intreb o data. E chiar el, Nixon, nu e porecla. Merg cu el sa cumpar dictionarul, dar nu gasesc si manual. Vanzatoarea imi zice ca ea nu a invatat portugheza cu manual - sunt in Leticia, partea columbiana a orasului,  unde se vorbeste spaniola - si imi recomanda sa cumpar Crepuscul de Stephene Meyer ca asa o sa invat portugheza super repede. Cumpar, nu prea inteleg nici un cuvant desi cuvintele par foarte asemanatoare cu spaniola , nu o sa o citesc si o sa o pierd 2 luni mai tarziu intr-un boogie in drum spre Jeri. Am mai cumparat-o inca o data in Recife si de data asta am citit cam un sfert.


Nixon pare mai serios si mai putin vesel decat Omar din Iquitos, dar cum toti mototaxistii astia sunt la fel, il iau in simbrie.



Bag un trip cu el intr-un parc natural cam la vreo 10 km de Leticia. Ajungem aici pe la 5 si ceva seara, iar parcul se cam inchisese. Nixon, persuasiv, ii explica baiatului care se ocupa cu paza ca sunt un turist de treaba care a batut drum lung ca sa vada crocodili si serpi. Baiatul de la paza se uita, ma analizeaza, vede ca sunt un turist de treaba, ne lasa sa intram si chiar merge cu noi ca ghid. 








Este ceva in firea mea care vrea sa se joace cu crocodilii cand ii vede. Fiind eu turist de treaba, baiatul de la paza l-a sacait pe crocodilul ala de l-a zapacit doar pentru placerea mea personala.














Cu serpii nu ne-am jucat ca erau pusi in niste acvarii. Un lucru nu prea am inteles - de ce trebuie sa pui un baiat de 15 ani sa pazeasca de oameni serpi veninosi si crocodili? Daca nu pot sa se pazeasca singuri, Darwin ar zice ca nu merita sa traiasca.







Intrarea de 7000 de pesos columbieni am platit-o la sfarsit. De fapt i-am dat o bancnota de 10.000 de pesos columbieni, i-am zis sa pastreze restul si sa nu imi taie bon. Nixon s-a uitat la el multumit - ti-am zis domne ca e turist de treaba.

Dupa ce vad parcul eu vreau sa vad orasul noaptea.





Asta e motorul lui Nixon.

Din pacate celelalte poze au iesit cam nasoale, asa ca nu le pun. Inca nu stiu sa manuiesc aparatul asta cat de cat decent.

Vad orasul si vad un exemplu de moda feminina din Leticia. A fost super funny toata intamplarea cu fata asta, dar cred ca intamplarea se gusta mai mult la fata locului. Sa clarific - nu a fost vorba de sex.




Si ea, ca de altfel mare parte dintre fetele de prin baruri intalnite de noi in seara asta, mi-a zis ca are 18 ani. Ca l-am si intrebat pe Nixon daca a avut loc acum 18 ani si 9 luni vreun eveniment special, un concert, o betie in masa sau un concurs de s-au conceput atatea fete. Seara se continua in mod fericit cu un pub-crawling, iar Nixon imi povesteste niste chestii din viata lui. Nimic spectaculos - e insurat, are un copil si nevasta-sa e gravida cu al doilea. Fiindca m-a rugat sa le zic prietenilor mei de el si nu stiu cati dintre prietenii mei o sa ajunga in Leticia sau Tabatinga, va zic voua. Daca ajungeti in locatia asta apelati cu incredere la Nixon inclusiv pentru iesiri la bere. Conduce foarte bine chiar si dupa 3 beri. Testat de mine. Telefon - 3142828714. Formati inainte prefixul Columbiei. Telefonul lui Omar din Iquitos nu vi-l dau fiindca Omar nu mi-a zis nimic, dar daca ajungeti acolo, da-ti-mi un mail si vi-l dau asa.


A doua zi plec in primul trip de 4 zile pe Amazon. Aici le-am cunoscut pe Jose - o canadianca campesina foarte simpatica care isi tinea parul la sub brat despletit.  Bineinteles ca ii ziceam din ora in ora No way Jose. Nu prea am fost original, i-au mai zis si altii inainte, dar pe mine ma distra. Si cand zic campesina, inteleg ca baga munci agricole fiindca bagase prin Elvetia si Franta vreo 2 ani. Jose a fost primul taran occidental intalnit de mine. Am mai ars gazul pe barca cu o columbianca numita Diana. Cu Diana aveam sa haladuiesc mai mult prin Manaus. Si am incercat sa creez ceva frumos cu 2 spanioloaice blonde si frumoase, dar am avut  cam pe la inceputul interactiunii o discutie in contradictoriu destul de puternica despre Bolivia cu una dintre ele, lucru care a intrerupt brusc relatia. Dar fiind ele fete cu noroc, m-au reintalnit intamplator 2 saptamani mai tarziu intr-o discoteca in Barreirinhas, cand le-am salvat de brazilieni.


Am ascultat prima data Paula Fernandes pe barca asta. E o locura pe aici, prin Brazilia, cu ea. Stateam eu la o bere cu niste oameni  acum vreo cateva zile si incepe la radio un cantec cu Paula Fernandes. Unul dintre ei, pe la vreo 45 de ani asa, zice ca "Uite, canta iubita mea". Sa ai 45 de ani, sa fii barbat si sa spui asta, chiar brazilian fiind!!!! O sa vina aici (in Foz de Iguacu, pe unde inca sunt eu acum) pe 16 august si o sa o vada live. Viata lui capata in sfarsit un sens. A dat 1000 de reali ca sa aiba cea mai buna masa si o sa o priveasca cu o sticla de whiskey bun pe masa - asa mi-a descris el viitorul.

In rest, pe barca pe Amazon, ca pe barca pe Amazon.

Suerte.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu